Prin sticlă privește!
cum plouă,
cum ninge,
cum arde cu rouă
când patima frige.
Privește văpaia
luminii de astăzi
și-a celei de mâine,
pierdută-n nocturne.
Și… crește copilul
din tine, din mine…
destin din cuvânt,
al pașilor cânt…
Pierdut ieri în vânt,
în șoapte
și-n gând.
(Ce bine m-alinți tu, privindu-mă blând!)
