Acum mulți ani lucram la o firmă... La un moment dat, printre multe minuni auzite mai aud UNA: firma se ocupă și de alte chestii... că le trebuie bani. Doar nu credeați că se face mare profit din afacere! Fetițe, alea, alea... Mă rog... Bârfa trece că o bârfă pe lângă ureche... Dar după ani de zile, începi să te gândești...
ȘI... DACĂ... E ADEVĂRAT?!
La Brașov duceam masina la ITP, că așa zice legea... Dar de fiecare dată o aduceam acasă mai varză. Deh... femeie singură și divorțată... nu mă pun în gură cu sistemul în care PLĂTEȘTI ca să îți mai fure ceva din mașină. Ultima data am adus mașina de acolo fără 1 capac de la 1 roată... CE FAIN! WOW!
Acum aș vrea să achiziționez și în Republica Moldova una... I-am zis tăticului:
- Banii de achiziționat... ca banii, dar să vezi ce distracție e când încep să plătesc bani ca să mi-o strice la... ITP...
...
- Sună-l URGENT pe Andrei, noul coleg de muncă... VA FI PREFERATUL TĂU de azi înainte!
- Adică?
- E urgent să îl întrebi cutărică & cutărică... E urgent (ceva pentru el)!
Ce să mai... e de treabă, tre' să sun... Ridic receptorul, formez numărul de telefon. La celălalt capăt se aude vocea colegului nou:
- Da ce... TE GRĂBEȘTI?!
- Eu?... Da de unde... Revin cândva... mă rog... în gândul meu spre niciodată...
În timpane se aude vocea celui ce tot își zice că el e eu, 1 fel de Tony Montana: NU SCOT MAȘINA DIN PARCARE, AZI SUNT DOAR 1 OARECARE...
Mă rog... preferații se numeau AMANTELE REGELUI și SCLAVII GAY ai romanilor...
FYI
Cică MĂRUL... Că s-a găsit prostul care a văzu... Ei, cum dracu? Dacă burning OUT înseamnă a fi Tony Montana atunci cum te încumeți măcar să ridici privirea? Cum? Că nu le pasă! Și niciodată nu le va păsa atât timp cât sistemul de tip mafiot merge în favoarea lor. Că ei când merg să ceară să li se rezolve ceva la stat, peștișorul de AUR le îndeplinește imediat DORINȚA... Eu dacă merg la stat să rezolv ceva... mi se transmite: Pupă🔥 în spate SISTEMUL MAFIOT și toți conducătorii... 🔥 Că să devină mai buni și mai conștienți de... piază-rea...
La facultatea de Litere din Cluj-Napoca ne învățau gramatică la greu... a să aflu la un moment dat că "ȘI" în gramatica Clujului se descrie altfel față de gramatica Bucureștiului și față de gramatica Iașului. Fiecare cu gramatica lui. Trebuia să învățăm 3 ani gramatica "genialilor" de la Cluj, dar abia în anul 4 să învățăm gramatica aprobată pentru a fi predată în școală, adică cea din București.
Deci în anul 4 trebuia să învățăm că acel "ȘI" înseamnă altceva, dar să nu uităm nici de semnificația de la Cluj-Napoca.
Pfff... Chestia e că totul e simplu, inclusiv să faci bani. Dar unii au făcut niște idei transmise din gură în gură pentru a complica toată informația în favoarea lor.
Și se vede clar... creierul de nucă și mai ales ideea că... fericirea stă... în lucruri... simple...
- Ce, bre? Aici e poarta raiului?
- Dă-mi bre voie să intru!
- Unde? Drumul e de aici până colea... Nu-i drumul meu! Dar se zice că e drumul făcut de stat pentru contribuabili... mă rog...
- Va fi! Va fi!
- Ce ai bre? Faci de-o casă cu tot cu poarta raiului și nu știu eu?
- Îți zic eu...
- Lasă că o să-ți zic eu... Că e mai mișto și mai distractiv...
- Va fi! Va fi!
- Va fi pe dracu! Înțelegi ce înțeleg și eu?
- Dă-mi bre, voie să intru!
- Dumnezeu nu e aici... cu voi! Pleacă!
- Va fi! Va fi!
- Bre tu ești mort de prin anii 2000... Te înecasei... Ce cauți?
- Va fi! Va fi!
- Cauți... APA?... Aaaaa...
...
- Ești atât de inteligent că nu știi nici să comunici!
- Cu mine vorbiți, îl întrebă birjarul.
- Nu! Cu mine, cel de mâine! CU TINE, dobitocul meu! Cât mai avem până la VILĂ... pardon, CONAC?
- 2 spre 3... în timpii universului, răspunse birjarul bâlbâindu-se!
- 6 spre infinit! Doamne, am ajuns! Apropie-te dd cutia poștală... Așa... Nu, cretinule, nj 2 spre 3! 6 spre infinit! AȘA! Să citesc! Da... tânărul citi tremurând și puse foaia în buzunar... E corectă adresa. Lasă-mă la scară. La scară, neghiobule!
- Da... 2 spre 3!
- 6 spre infint! AICI!... Gata!
Tânărul coborî tremurând după care urcă scările și întra în conac. Tremura de frig. Servitoarea îi luă paltonul ud și îl duse la uscat.
Citi ziarul, dar nimic nu îi atrase atenția în mod deosebit. Privi la ceasul de pe mana, apoi la orologiul de pe perete. Ticăitul mergea cu exactitate. Ar fi trebuit să îi spună birjarului să mai stea, să ajute pe acolo. Se ridică și își numără umbrele pașilor... acestea se hlizeau alene pe lespezi de piatră îngălbenită de timp.
- Și... N-AM UITAT... își zise el...
Se apropie de masă și scoase dintre crestături o foaie de hârtie. Trandafirul desenat ascundea cifrul atât de necesar. Tânărul îl memoră cu teamă și aruncă hârtia în foc. Apoi se apropie de scris și scoase o cutie cu cifru.
- Aici erai... își spuse el și desfăcu încuietoarea...
Când servitoarea reveni, îl găsi cu fața lividă, zâmbind ciudat. Nu s-a mai mișcat... Ajunse în lumea... LUI...
- Încotro? îl întrebă birjarul.
- Mai la dracu, TE ROG!
- A, uitasem... unde mai exact? 2 spre 3?
- 6 spre infinit!
- A, da...
- Vezi că știi!...
