Acum mulți ani lucram la o firmă... La un moment dat, printre multe minuni auzite mai aud UNA: firma se ocupă și de alte chestii... că le trebuie bani. Doar nu credeați că se face mare profit din afacere! Fetițe, alea, alea... Mă rog... Bârfa trece că o bârfă pe lângă ureche... Dar după ani de zile, începi să te gândești...
ȘI... DACĂ... E ADEVĂRAT?!
La Brașov duceam masina la ITP, că așa zice legea... Dar de fiecare dată o aduceam acasă mai varză. Deh... femeie singură și divorțată... nu mă pun în gură cu sistemul în care PLĂTEȘTI ca să îți mai fure ceva din mașină. Ultima data am adus mașina de acolo fără 1 capac de la 1 roată... CE FAIN! WOW!
Acum aș vrea să achiziționez și în Republica Moldova una... I-am zis tăticului:
- Banii de achiziționat... ca banii, dar să vezi ce distracție e când încep să plătesc bani ca să mi-o strice la... ITP...
...
- Sună-l URGENT pe Andrei, noul coleg de muncă... VA FI PREFERATUL TĂU de azi înainte!
- Adică?
- E urgent să îl întrebi cutărică & cutărică... E urgent (ceva pentru el)!
Ce să mai... e de treabă, tre' să sun... Ridic receptorul, formez numărul de telefon. La celălalt capăt se aude vocea colegului nou:
- Da ce... TE GRĂBEȘTI?!
- Eu?... Da de unde... Revin cândva... mă rog... în gândul meu spre niciodată...
În timpane se aude vocea celui ce tot își zice că el e eu, 1 fel de Tony Montana: NU SCOT MAȘINA DIN PARCARE, AZI SUNT DOAR 1 OARECARE...
Mă rog... preferații se numeau AMANTELE REGELUI și SCLAVII GAY ai romanilor...
FYI
Cică MĂRUL... Că s-a găsit prostul care a văzu... Ei, cum dracu? Dacă burning OUT înseamnă a fi Tony Montana atunci cum te încumeți măcar să ridici privirea? Cum? Că nu le pasă! Și niciodată nu le va păsa atât timp cât sistemul de tip mafiot merge în favoarea lor. Că ei când merg să ceară să li se rezolve ceva la stat, peștișorul de AUR le îndeplinește imediat DORINȚA... Eu dacă merg la stat să rezolv ceva... mi se transmite: Pupă🔥 în spate SISTEMUL MAFIOT și toți conducătorii... 🔥 Că să devină mai buni și mai conștienți de... piază-rea...
La facultatea de Litere din Cluj-Napoca ne învățau gramatică la greu... a să aflu la un moment dat că "ȘI" în gramatica Clujului se descrie altfel față de gramatica Bucureștiului și față de gramatica Iașului. Fiecare cu gramatica lui. Trebuia să învățăm 3 ani gramatica "genialilor" de la Cluj, dar abia în anul 4 să învățăm gramatica aprobată pentru a fi predată în școală, adică cea din București.
Deci în anul 4 trebuia să învățăm că acel "ȘI" înseamnă altceva, dar să nu uităm nici de semnificația de la Cluj-Napoca.
Pfff... Chestia e că totul e simplu, inclusiv să faci bani. Dar unii au făcut niște idei transmise din gură în gură pentru a complica toată informația în favoarea lor.
Și se vede clar... creierul de nucă și mai ales ideea că... fericirea stă... în lucruri... simple...
- Ce, bre? Aici e poarta raiului?
- Dă-mi bre voie să intru!
- Unde? Drumul e de aici până colea... Nu-i drumul meu! Dar se zice că e drumul făcut de stat pentru contribuabili... mă rog...
- Va fi! Va fi!
- Ce ai bre? Faci de-o casă cu tot cu poarta raiului și nu știu eu?
- Îți zic eu...
- Lasă că o să-ți zic eu... Că e mai mișto și mai distractiv...
- Va fi! Va fi!
- Va fi pe dracu! Înțelegi ce înțeleg și eu?
- Dă-mi bre, voie să intru!
- Dumnezeu nu e aici... cu voi! Pleacă!
- Va fi! Va fi!
- Bre tu ești mort de prin anii 2000... Te înecasei... Ce cauți?
- Va fi! Va fi!
- Cauți... APA?... Aaaaa...
...
- Ești atât de inteligent că nu știi nici să comunici!
- Cu mine vorbiți, îl întrebă birjarul.
- Nu! Cu mine, cel de mâine! CU TINE, dobitocul meu! Cât mai avem până la VILĂ... pardon, CONAC?
- 2 spre 3... în timpii universului, răspunse birjarul bâlbâindu-se!
- 6 spre infinit! Doamne, am ajuns! Apropie-te dd cutia poștală... Așa... Nu, cretinule, nj 2 spre 3! 6 spre infinit! AȘA! Să citesc! Da... tânărul citi tremurând și puse foaia în buzunar... E corectă adresa. Lasă-mă la scară. La scară, neghiobule!
- Da... 2 spre 3!
- 6 spre infint! AICI!... Gata!
Tânărul coborî tremurând după care urcă scările și întra în conac. Tremura de frig. Servitoarea îi luă paltonul ud și îl duse la uscat.
Citi ziarul, dar nimic nu îi atrase atenția în mod deosebit. Privi la ceasul de pe mana, apoi la orologiul de pe perete. Ticăitul mergea cu exactitate. Ar fi trebuit să îi spună birjarului să mai stea, să ajute pe acolo. Se ridică și își numără umbrele pașilor... acestea se hlizeau alene pe lespezi de piatră îngălbenită de timp.
- Și... N-AM UITAT... își zise el...
Se apropie de masă și scoase dintre crestături o foaie de hârtie. Trandafirul desenat ascundea cifrul atât de necesar. Tânărul îl memoră cu teamă și aruncă hârtia în foc. Apoi se apropie de scris și scoase o cutie cu cifru.
- Aici erai... își spuse el și desfăcu încuietoarea...
Când servitoarea reveni, îl găsi cu fața lividă, zâmbind ciudat. Nu s-a mai mișcat... Ajunse în lumea... LUI...
- Încotro? îl întrebă birjarul.
- Mai la dracu, TE ROG!
- A, uitasem... unde mai exact? 2 spre 3?
- 6 spre infinit!
- A, da...
- Vezi că știi!...
- Tradu! îl rugă tânărul.
- Domnul meu, sunt un om umil. Nu mă tocmesc cu umbrele de pe lângă Cerber.
- E treaba ta, birjare! Eu vreau să ajung la conac și cât mai repede.
- Nu e de competența mea să traduc! domnul meu.
- Proști și imbecili ce sunteți! De unde vă tot găsesc? Nu mă înțeleg cu voi și gata!
- Iertare!
- Ce zice umbra?
- Ca nu sunteți în registru. Vă caută de ceva timp!
- Nu sunt în carte? Dar... cum așa?
- Nici eu nu înțeleg, doar au scris.
Tânărul scoase din cufăr o cutie și o întinse birjarului.
- Dă-i ca plată pentru drum.
- Se face, domnul meu! 2 spre 3?
- 6 spre infinit.
- Am înțeles, domnul meu!
Roțile se strămbară sub greutatea curbei luate. Ajunseră spre seară la destinație. La drum stătea pironită o cutie poștală.
Călătorul verifică corespondența prin stropii de ploaie. Mănușa i se coloră de albastrul nămolului ce atinse hârtia îngroșată.
- Ceva noutăți, domnul meu? întrebă birjarul curios.
- Aceeași poveste... Vai, dar nu ocoli... Mai la dracu'... TE ROG! Doar acolo... tot ce îți DOREȘTI... se întâmplă...
- Deci începem: A FOST ODATĂ, CA... NICIODATĂ!
- BINEÎNȚELES! Vezi că... ȘTII!
- Ha, ha, ha...
- Odă EX-NOUĂ, CELOR BINECUVÂNTAȚI de Dumnezeu... SĂ ÎI VEDEM... LUCRAREA!
FINAL
...
- Nu vă înțeleg!
- Că ești un prost, iată de ce!
- Javră ordinară!...
Tânărul aruncă hârtiile cât colo...
- Ce se întâmplă, domnul meu?! întrebă birjarul.
- Nu-mi iese cifrul ordinar!
- Păi și... trebuie?
- Trebuie... că e povestea... Mă rog... Să nu încurci drumul.
- Da, știu... 2 spre 3, domnul meu.
- 6 spre infinit... Of, Doamne!
- De Cerber să ne ferim, că de restul... vă ocupați dumneavoastră, nu-i așa?
- Mi-am amintit cifrul!
- O, ce veste BUNĂ! 2 spre 3?
- Nu... 6 spre infinit...
- Javră ordinară! urlă birjarul.
Cățelul negru schelălăi...
- Ce se întâmplă? îl întrebă tânărul.
- Cerber... cățelul de 2 spre 3...
- 6 spre infinit e drumul spre conac, OMul lui Dumnezeu!
...
Tânărul se opri brusc și cercetă zona. Conacul părea bine securizat și uitat în timp... Mă rog... pentru unii, își zise el... Intră și servitoarea îi aduse ceaiul. Citi ziarul, dar nimic nu îi atrase atenția în mod deosebit. Privi la ceasul de pe mana, apoi la orologiul de pe perete. Ticăitul mergea cu exactitate. Ar fi trebuit să îi spună birjarului să mai stea, să ajute pe acolo. Se ridică și își numără umbrele pașilor... acestea se hlizeau alene pe lespezi de piatră îngălbenită de timp.
- Și... N-AM UITAT... își zise el...
Se apropie de masă și scoase dintre crestături o foaie de hârtie. Trandafirul desenat ascundea cifrul atât de necesar. Tânărul îl memoră cu teamă și aruncă hârtia în foc. Apoi se apropie de scris și scoase o cutie cu cifru.
- Aici erai... își spuse el și desfăcu încuietoarea...
Când servitoarea reveni, îl găsi cu fața lividă, zâmbind ciudat. Nu s-a mai mișcat... Ajunse în lumea... LUI...
- Încotro? îl întrebă birjarul.
- Mai la dracu, TE ROG!
- A, uitasem... unde mai exact? 2 spre 3?
- 6 spre infinit!
- A, da...
- Vezi că știi!...
- Unde doriți?
Birjarul opri caii și privi în urmă.
- Mai la dracu', dacă se poate!
- 2 sau 3 metri?...
- 6 spre infinit...
- Am înțeles, domnul meu!
Roțile se strămbară sub greutatea curbei luate. Ajunseră spre seară la destinație. La drum stătea pironită o cutie poștală.
Călătorul verifică corespondența prin stropii de ploaie. Mănușa i se coloră de albastrul nămolului ce atinse hârtia îngroșată.
- Ceva noutăți, domnul meu? întrebă birjarul curios.
- Aceeași poveste... Vai, dar nu ocoli... Mai la dracu'... TE ROG! Doar acolo... tot ce îți DOREȘTI... se întâmplă...
- Deci începem: A FOST ODATĂ, CA... NICIODATĂ!
- BINEÎNȚELES! Vezi că... ȘTII!
- Ha, ha, ha...
- Odă EX-NOUĂ, CELOR BINECUVÂNTAȚI de Dumnezeu... SĂ ÎI VEDEM... LUCRAREA!
FINAL
...
A, deci continui să... PUI... să... TORNI!... povestea vieții tale de... puncte, puncte....
ÎN IMBECILITATEA TA... continui să speri... că în adâncul tău cutarică nu îți construiește DRUMUL... spre... IA MAI DU-TE DRACULUI!...
ȘI... la ce mă refer aici...
La cei care continuă în stupizenia lor să ți de bage în suflet cu... pupat în spate... poate că... poare că...
Ua mai pupați-vă și între voi.
Căci bunul simț și cultura celor 7 ani de acasă nu se găsește pe toate drumurile.
Și... dacă eu încerc să mențin un dialog civilizat nu înseamnă că trebuie să insiști... SĂ TE PLAC...
Această abordare directă duce la degradarea dialogului cu risc de... final urât... discutabil... și nedorit.
NU VĂ MAI BĂGAȚI ÎN SUFLET UNDE NU AVEȚI... LOC!
Mulțumiți-vă cu 1 BUNĂ ZIUA
ȘI... LA REVEDERE!
NU DERANJA!
Căci da, finalul poveștii se numește:
IA MAI DU-TE... DRACULUI dacă INSIȘTI!
VEZI CĂ TE AȘTEAPTĂ!
...
- Ați terminat de scris, domnul meu? se auzi vocea secretarei?
- Da... puteți lua hartiile... Doamne, am ațipit?
- Da. Vă aduc ceva de băut?
- Un pahar cu apă.
- 2 spre 3, domnul meu?
- Nu, 6 spre infinit.
- Cum doriți! Treaba dumneavoastră! Nouă ni se recomandă 2 spre 3.
- 6 spre infinit... domnișoară!
Lumea e cum e... iar viața de zi cu zi ne arată și ne demonstrează adevărate povești. Aceste povești trebuie privite și înțelese cu iz ironic și o cale spre optimism.
Niște colege vorbeau de un fost patron că ține firma doar ca hobby, că banii lui îi ajung cât să-și pună și în cap. Sau la alt job se specula că se fac învârteli pe la spate (speculă de Turcia)... Că din ce să trăiască bieții de ei?... Din munca de zi cu zi? E imposibil!
Cert e că dacă vrei să îți deschizi o firmă, trebuie să ai oameni de încredere.
Omul muncitor și dedicat e modelul de perfecțiune.
Dar viața e un model de SCENARIU de FILM foarte interesant.
Un model care ar lasă cu gura căscată și pe "Scaraoțchi" care la final ar trage linie și... si-ar face bine treaba.
Nu de alta, dar trebuie să dea darea de seamă celui de sus.
Toate cele... bune!
De 2 ori măsoară & 1 dată... taie.
No HAblas HEspaniol...
NO HA HA ... HEI, HEI
Sau...
Nu vorbim toți pe aceeași frecvență.
Uneori glumesc și spun că "Ăștia au alte glume în... program."
Și e normal să spui asta.
Căci orice om are dreptul lui în viață și nu înseamnă că unul care muncește la sapă e neapărat mai prost decât unul cu muncă mai bine plătită.
Munca la sapă poate fi considerată prin comparație cu ce se întâmplă azi în lume ca element terapeutic.
Deci...
Limbajul universal inteligibil și comunicațional e seriozitatea absolută și respectul față de ce?... față de APROAPEle tău...
Vorbeam cu o cunoștință acum.ceva timp despre "citirea unui om". I-am zis:
- Cei mai buni psihologi sunt oamenii de vânzări. Ca să-ți dovedesc asta, hai să îți citesc un om pe care nu-l cunosc, la întâmplare și tragi tu concluziile finale, singur... dacă e adevărat ce zic ori ba.
Mi-a dat ca temă poza unei doamne roșcovane care tocmai postasem o poezie sensibilă.
I-am zis cunoștinței:
Poezia e postată cu scop de a sensibiliza publicul, dar fața doamnei trădează multă insesibilitate (că să nu exagerez cu răutate) care se vrea a fi ținută ascunsă după câteva versuri. În rest, PENTRU MINE, se afișează foarte vizibil. Am mai întâlnit acel tip de personaj.
Câteva caracteristici simple:
Omul (femeia) roșcată, minte mult. Depinde și cu ce scop. Intr-un fel, e ceva foarte asemănător cu vulpea. Și... tot așa...
Omul agresiv, de regulă, se teme să piardă ceva și asta îl presează să se adreseze brutal. E sub presiunea timpului.
Oamenii negri ne amintesc de indienii sau negrii din Africa. IATĂ! Dar n-o să dezvolt acum acest tip de personalitate și care e scopul ochilor albaștri (altceva).
Oamenii grași inspiră alt mesaj. Tunsoarea, zâmbetul, culoarea părului, ținuta. Felul în care porți ținuta GOLD nu înseamnă că prinzi avionul TOTAL GOD (Dumnezeu Total)... ci chiar OPUSUL...
Căci deh... nu tot ce zboară, se mănâncă... Și nici GOLDul (AURul) nu îți va oferi ceva ce îți dorești neapărat... IATĂ...
Felul în care te tunzi (prea rigid, prea lejer, prea altfel față de personalitatea afișată) iar denotă că ascunzi ceva... și... ce anume?...
OMul e o ființă foarte interesantă în totalitatea lui.
- E rău să lucrezi cu bărbați, afirmă cineva apropiat... Bărbații sunt mai afemeiați când vine vorba de lucru, etc.
- O fi, răspund eu, dar din experiența mea e mai rău să lucrezi cu femeile.
Bărbații "răi" rezolvă problemele de regulă prin forță fizică. Ceea ce e puțin probabil să se întâmple la un loc de muncă, nu-i așa?
Femeile rele apelează la arma psihologică, ceea ce e mult mai ușor de folosit și... NEDETECTABIL... Manipularea în masă de tipul, hai să le pun pe toate împotriva uneia și după ce scap de aia, de următoarea și tot așa, e ceva chiar TIPIC...
Lucrând în vânzări cu colegii bărbați și în alte domenii cu femei, știu exact despre ce este vorba.
Arma psihologică e armă de femeie. Dar un bărbat laș ar apela la așa ceva. La fel și arma fizică, e ceva firesc bărbătesc.
E un fel de... UITE, FEMEIA BĂRBAT-BINE...
Sau mă rog...
Trageți voi concluziile finale.
...
La țară aștepți o ploaie cu sufletul la gură. Mai ales într-o zonă de stepă. Că deh, abia ce am răsărit niște flori și vreau să se prindă.
Și privești pe geam și aștepți. Primii stropi de ploaie încep ca o alinare și te bucuri să vezi că apa curge. Ce bine e pentru plante! Ce frumos e să le vezi mugurii și primele frunzulițe. Te întrebi cum și când vor înflori și te minunezi de frumusețea lor.
Cum să nu aștepți să vezi corola și cum se vor prezenta în grădină?
Natura mereu ne oferă tot ce e mai bun!
Depinde de noi cum privim această bogăție.
