Dacă într-un articol anterior am încercat să vă atrag atenţia asupra unui subiect care nu prea a interesat în ultimul timp, poate, pe mulţi dintre voi, şi anume – BIBLIOTECA, în articolul de azi vreau să dezbat un alt subiect, cel legat de accesarea emoţiei prin intermediul ARTEI. Am participat la o prezentare care a atins acest subiect mult prea puţin faţă decât aş fi vrut eu în acel moment. Adevărul este că nici timpul nu ne-a oferit alte opţiuni. Ni s-au prezentat câteva aspecte legate de dezvoltarea noastră psihologică, iar la final ni s-a zis scurt, clar şi cuprinzător: arta este un mijloc de accesare a emoţiei. Cum să înţeleagă cineva care nu experimentează acest lucru doar… dintr-o simplă propoziţie? Este un subiect care se poate dezvolta atât de mult, încât mi-ar trebui să scriu o carte pentru a-mi da şi eu cu părerea într-un mod corect. Muzica, scrisul, desenul şi cititul sunt nişte forme, pentru unii, de a se detaşa de emoţiile negative şi de a le controla la fel cum alţii folosesc, în acest sens, sportul, plimbarea în aer liber sau distracţia într-un local de noapte. S-a încercat, la un moment dat, la acea prezentare, să se discute despre faptul că emoţiile pot fi controlate, dar tocmai din cauza emoţiilor, probabil, nu s-a specificat un lucru foarte simplu: trebuie să gândeşti ÎNAINTE de a-ţi exprima emoţiile, acolo este cheia, acolo este nevoie de exerciţiu. Pornind de la această idee s-a ajuns la o cu totul alta, pe care am reuşit să o înţeleg, deşi a fost exprimată total eronat: dacă un om îşi exprimă emoţiile este prost!!! Exact acest cuvânt s-a folosit – prost! Cred că s-a încercat să se afirme că este nevoie de o oarecare cultură şi educaţie pentru a-ţi putea controla emoţiile în societate… Ni s-a prezentat, schematic, acel creier împărţit, unde era specificat ce presupune dreapta, stânga şi… cam atât! Trebuie să fim mult mai conştienţi de ceea ce înseamnă cu adevărat arta şi să nu o marginalizăm la nivel de cortex cerebral… Tema este foarte bună, dar este foarte complexă şi ar fi trebuit divizată în, cel puţin, trei părţi.
Ce înseamnă mijloc de accesare a emoţiei prin artă?
1. Ce face pictorul? Îşi iubeşte pânza încă de la bun început. O adoră, este iubitul/iubita lui pentru o perioadă de timp! Este mult-râvnita aventură! De la bun început îşi vede culorile răsfăţate într-un tablou imaginar. La final, contemplă opera ca pe o dumnezeire, chiar dacă, de cele mai multe ori, ar vrea să retuşeze atât de multe. În acel tablou se regăseşte o lume întreagă şi, dincolo de o simplă imagine, autorul ştie că există o întreagă poveste. Este arta care mijloceşte emoţia, este sufletul creatorului spre sufletul privitorului, mijlocirea este imaginea plastică. Pictura nu este un scop în sine. În peşteri, pe pereţi, omul desena bizonul cu săgeţi înfipte, ca ritual magic, să-l vadă divinitatea şi să educe generaţia lui, nu ca să fie apreciat ca pictor. Apoi, tot aşa, creaţia artistică a fost facută de către oameni. Fiecare, unul sau mai mulţi, sunt în relaţie cu sufletul creatorului, privindu-i şi trăindu-i opera… Nu neapărat ÎNTELEGÂNDU-I OPERA, dar TRĂIND-O. CUM? FIECARE ÎN FELUL LUI: PRIN EMOŢIA PERSONALĂ, INTIMĂ, ARTISTICĂ, DINTR-O ALTĂ SFERĂ CELULARĂ DECĂT A EMOŢIEI ÎN FAŢA ANIMALULUI CARE TE AMENINŢĂ ETC... DECI UN REAL DĂ O EMOŢIE, DAR EA ESTE RECEPTATĂ ÎN ALTĂ PARTE FAŢĂ DE RECEPTAREA EMOŢIEI ARTISTICE.
INTERVINE, DECI CONVENŢIONALITATEA! AUTORUL SE EXPRIMĂ CONVENŢIONAL.
DACĂ ACCEPŢI CONVENŢIONALITATEA ARTEI, ATUNCI O TRĂIEŞTI CA ATARE, ÎN SFERA EMOŢIILOR ARTISTICE, DECI ACCEPŢI FICŢIUNEA şi trăieşti ARTA ca mijlocitor şi vehicul sufletesc…
2. Scriitorul reuşeşte să transpună, într-o operă, mult mai multe decât pictorul. Cititorul ajunge să îi cunoască lumea, emoţiile şi opiniile… De menţionat ar fi faptul că opera are autor, dar dacă n-are cititor/ascultător, spectator, vizitator, admirator... atunci nu există, iar autorul devine singurul cititor/ascultător şi la dispariţia lui fizică opera îşi caută adevăraţi consumatori, poate după mii de ani, cum ar fi orice piesă de cultură gasită acum prin săpături specializate sau din întâmplare (manuscrise, desene rupestre, statui etc)...
3. Muzicianul te ajută să asculţi acel univers desenat de pictor şi relatat de scriitor. Ne stimulează auzul cu note caracteristice unui anumit stil muzical.
Reacţia la stimul este EMOŢIA. Dacă stimulul este natural, reacţia la stimul este doar emoţie, dacă stimulul este artificial - ARTĂ - atunci reacţia este EMOŢIA ESTETICĂ. Inspiraţia devine şi ea stimul, şi atunci apare creatorul de artă, el face ca arta lui, la rândul ei, să dea emoţii estetice: instrinseci (textualizate) sau extrinseci (la cititor, care îi recunoaşte valoarea).
Arta doar mijloceşte, este vehiculul care duce emoţia autorului la consumator, cititor, privitor, ascultător...
Sunt atât de multe mijloace, în artă, de accesare a emoţiei şi toate, împreună, sunt un TOT UNITAR, care formează, uneori, capodopere pe palierele istoriei.
Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.
