PANTA REI, PANTA REI, ASTAZI MI-AU ZAMBIT AHEII!
Străină sunt, în caste stânci
M-afund în mările adânci
Și caut un albastru pur
Străină sunt și totu-i dur ...
Simt țepi din stânca blestemată
Cioplesc cu dalta într-o piatră
Imagini nerge-n absolut
Și le transform în alb cernut
Străină-s într-un gol divin
Și vreau să-ți dau din cer senin
Pierdut e într-un mic îngheț !
Îngheț umil cu vânt răzleț
Straină sunt și ... făr-de preț ...
…
Într-o pădurea virtuală
Unde e trai fără povară
Ea, trasă prin inel de stea
Crăiasa mândră îi vorbea :
Zâmbit-au azi la fel ca ieri
Câțiva ahei și marii zei
El : îmi curg lacrimi pe obraz,
Și voia bună în necaz.
Mii steluțe în noroi
Mă-nțelegi ? Curgem și noi
În destin neîmplinit,
Diamant neșlefuit!
Ea : azi iarăși ai venit
Drag străin din labirint ?!
Din necaz țeși fericire
Pentru mine, pentru tine
Cu steluțe curgătoare
Rupte din al nostru soare
Voi cresta în țesătură
Diamant pe o cunună ,
Șlefuit e în noroi
Căci așa e mai de soi ...
Și cu lacrima fierbinte
Eu voi merge înainte...
Pe obrazul meu o iau
Și-napoi nu ți-o mai dau !
El : lovit de soarta sorții,
Simt bătând aripa Morții.
Tu rămâi ce ești, o Stea,
Eu îmi strâng la piept Moartea,
Ea : Ce spui prieten drag ?!
Ce-i cu moartea pe-al tău prag ?!
Simt tristețe în cuvânt ...
Îmi zâmbești dintr-un mormânt ?
Si... oftat și plâns în vânt...
El : ai cântec de Sirenă
Și-mi întinzi o mreajă-n scris.
Nu uita a mea problemă,
Am fost și sunt un Proscris.
Căci tăiat cu dalta-n frunte
Șade scris să n-am noroc,
Decât Moartea să m-alinte
Cu venin din roșu foc!
Ea: Cuvântul iți e dulce
Mă alinți cu a ta cruce
Mă dobori cu a ta durere
Gust acum din a ta fiere
Joc un dor de nenoroc
Tu ai dalta cea de foc
Peștele acum suspină
Lacrimi cântă în surdină ..
Eu n-am mreje și nu-i glumă
Sunt și eu parte din turmă
Cu veninul meu de om
Și un suflet fără somn
Dar, voi căuta în noapte
Mierea dulce și-al ei lapte
Tu să-l sorbi cu-al tău destin
Să arunci acel venin ...
Pauză în noaptea sorții
Liniște în soarta nopții
Apoi el de dimineață
Îi șopti cu-a sa dulceață :
Cum în cumpăna gândirii
Și-n clepsidra de nisip
Șade timpul împlinirii
Înteleg ce ai simțit
Eu încerc mereu să tac
Să dau forme cu-a mea minte
Nu durerii-n care zac,
Ci durerii din cuvinte.
Început-am amândoi
Sa brodăm pe-un sentiment
Plăsmuire de cuvinte
Ca s-avem un precedent
Și… în timpul care vine,
Cu cerneala dintr-o stea
Tu cu mine, eu cu tine
Să cântăm iar pagina!
OK, PANTA REI
In pădurea virtuală unde-i trai fără povară ...
În pădurea virtuală
Unde-i trai fără povară ...
Și-au dat iarași întâlnire
Panta Rei cu a ei Privire …
El veni cu a lui ceață
Să îi dea mândrei povață
Despre viață, despre lume,
Despre tot ce e tăciune :
E-o pădure fără rost
O cunosc, acolo-am fost!
La izvor cu apă creață,
Care sufletu-ți îngheață,
Și cu malul plin de flori,
Albe, ca niște ninsori!
Este rai, dar fără tine,
În pădure nu mi-e bine!
Tu faci farmecul pădurii,
Nu zmeurii, și nici murii!
Eu, cu focul vesperal
Ning în pagina-ți fecioară
Nu căderea mea la mal,
... Ridicarea ta, stelară!
Ea : cu focul tău de dor
Mă seduci în astă seară
Mă ridici pe-albastrul nor
Haide vino ... Iar și Iară ...
Tu ! Prieten ! Bun și drag
Ai cuvintele șirag
Mi le pui la căpătâi
Și aș vrea să-ți zic ... RĂMÂI
Sufletul să-l încălzești
Pe-al meu mal plin cu povești
Nu uita să-mi aduci flori
Albe ca niște ninsori
Astăzi dor îmi e de-un dor
Mâine poate ... am să mor ...
El : de zici a doua oară,
Îmi faci inimii povară !
Tu urmează-ți calea ta
Să-ntâlnești pe cineva,
Un fecior de împărat,
Să te ducă la palat!
Ea : Tu crezi că vreau palate?
Roase-n inimi și deșarte ?
Asta este fericirea pentru tine ?
Nemurirea ?!
El : copilă, nu știi crugul
Nu faci averea cu plugul
Dacă ari și-n poezie
Ai pus-o de-o sărăcie!
Ea : de-i bine, poate nu ?
Ce-i povara sau crugu
Sau averea sufleteasca ?
Ia zi ! Față boierească !
El : nu știu, ia și întreabă
Chiar pe tine, bunăoară
Dacă nu mai ești în treabă
Nu ești a lumii povară ?!
Ea: Da sunt ! Și mă-nfioară
Sunt povară-n astă seară.
Mâine poate voi fi iară
Căci tristețea mă doboară
El : aheii ne-au lăsat
Un orgoliu vânturat
aventura, eroismul,
maretia, despotismul …
(ca destin)
Ea : Mare chin !
El : iar zeii din Olimp,
Locul lor nu-i pe pământ
Zeii ne cam stau în gât
(e o jenă,... cât de cât.!..)
Ea : Aici ai fost glumeț !
Am prieten nătăfleț !
Văd că-ți merge mintea bine
Roata focului e-n tine
El : voi crește cu noroc
Vreau s-ajung și eu ca Boc
Mare stab în București
(Și atunci,... să te păzești!)
Ea : Da? Bine c-am aflat !
Vrei să te faci împărat ?!
Și... de ce eu m-aș păzi
Dacă stab tu mâine-ai fi ?!
El : Păi da ! Să nu te fur !
Să te duc la București
Și-n palatul de azur
Să-mbraci haine-mpărătești
Și până să treacă anul
Să-l iei pe Boc sau Berceanu !
Ea : de unde ai idei ?
Nu vreau eu unul ca ei !
Vreau un dor din cer albastru
Astăzi el îmi este astru
Mâine poate nu va fi
Asta-i soarta inimii
Nu-nteleg de un de iei
Toate astea … mici idei !?
El cu zâmbetu-i senin
Îi răspunse blând și lin :
DIN BORDEI
CU ARDEI
DAT ÎN TREI
AFUMAT
DESCÂNTAT
ȘTAMPILAT
PARAFAT!
Ea : UITAT !
Și … tăcere printre iele
Rupe apoi el din fiere :
De-aș putea , în nemurirea
Sufletului tău ceresc
Să mai fac încă-un adaos
De noroc Dumnezeiesc
Ți-aș da cerul cu planeții,
Și cu stelele fecioare
Să slujeasca pentru tine,...
PESTE ELE TU, MAI MARE!
Râsul ei de primăvară
Se-auzi prin frunziș iară
Așezată pe pietriș
Se uită la el pieziș
Și-apoi zis-a c-un glăscior
Plin de dulce și amor :
Ce să fac cu ceruri multe
Și cu stelele fecioare ?!
Și de ce să mă asculte ?!
Astea sunt povestioare !
Nu-s dorite, nu sunt vrute !
Nu e ăsta al meu soare !
Nu-nțelegi că poezia
Astăzi încă mă mai doare ?!
El privi cu ochii palizi
Și-i șopti din norii candizi :
ÎN ETERNITATEA VOASTRĂ,
DOMNIȘOARĂ PANTA REI,
N-AVEȚI TIMP ȘI N-AVEȚI SPAȚIU,
CUM AVEM NOI, CEI PLEBEI!
ASTA ZIC, LUAȚI AMINTE,
CĂ, ÎN NEMURIREA VOASTRĂ,
RAR PĂTRUNDE VRE-O OFTARE
SAU DURERE OMENEASCĂ !
De a ta apropiere
Se ’spăimântă a mea privire
Când ar trebui să vadă,
Ochii tăi și-a lor răpire
Căci, prea mult fiind o zee,
Tu răsai de-o frumusețe,
Care nu e pentru mine,
Ci pentru-mpărătești fețe!
Și ... tăcere-n apa seacă
Ea încet capul își pleacă
Ne-nțeleasă-i e făptura …
Apoi iar deschise gura :
Frumusețea-i trecătoare
Și nu-s eu ruptă din soare
Poate doar din mândra Lună
Și din galbena-i cunună
Nu sunt zee, doar copilă
Care fără nici o vină
Se îmbată cu povești
Și uită de cărți lumești
Nu iți spăimânta privirea,
Las' să vină fericirea
Fie ea și virtuală
FERICIREA-I MARE BOALĂ ! ...
El : copilă ești cu haz
Virtuală-nchipuită
Tu rămâi neîmplinită
... de-ar fi asta un necaz !
Delta curgerii în mare
Tu o prinzi în cugetare
( Mister de mitologie
Praf stelar de poezie! )
Asfințesc în Împăcare
Jar din stihurile tale
Curg azi în cenușa Sorții
Și-n îmbrațișarea Morții!
Ea : Cenușă ?! NU ! Nici moarte !
NU cuvintelor deșarte !
NU vreau asfințit în mare !
Simt cum inima-mi tresare ...
El : să-l lasi pe "NU" din brațe
( el la tine se răsfață! )
Asfintitu-i scris în carte
( Să răsai în altă parte! )
Ea : Răsar din ce în ce ?
Dintr-un plâns în bocete ?
Bine! Azi îl iau pe DA!
Dacă asta vrei mata!
( de-aș avea privirea ta,
eu tot nu m-aș sătura)
El : Vreau să îți spun ceva
E gustoasă pâinea ta!
Sarea curge-n desfătare
Și necazul curge-n mare
Sufletul îmi toarce greu
Fruntea-i cu dalta săpată
În mine e-un Dumnezeu
Și la inimă o pată !
Roata apei, apa roții,
Azi ne adăpăm cu toții
IAR din izvoarele vieții,
Și din ritmul tinereții!
Ea : să curgă în ocean
Să mai vină peste-un an
Să-i dăm sare și cu pâine
Din răsfățul cel de mâine...
Curge râul în amurg
Tu îl prinzi,eu îl arunc
Curge Delta, curge marea
Suntem ca pâinea și sarea
Las’ să curgă în neștire
Să aline a ta privire
Apa roții, roata apei
Să ne cânte visul șoaptei
Ea copila, ea naiva,
Iarăși se pierdu cu firea
Și uită de ce veni
Și de ce se întâlni
Cu prietenul ei drag
Și deja s-a înserat !
Cu răbdarea ca și marea
El îi arătă chemarea :
Știu că ești plină de har,
Panta Rei ai avatar!
Apa roții când privesc,
Doar la tine mă gândesc!
Ea : văzut-am azi în ea
Lumea mea și lumea ta
Roata vieții, apa roții,
Nenorocului, a sorții
El : e nenoroc din valul
Care-ți umple azi paharul,
L-aș sorbi eu pentru tine,
Să ai tu zile senine!
Iar norocul vieții tale
Să iți cadă la picioare
Și, cu vocea lui aleasă,
Să te ceară de mireasă !
Ea: nororcul mi-am găsit
Când ți-am zis bine-ai venit !
Iți ofer pahar cu stihuri
Pline sau poate nimicuri ...
El : buchete într-o floare
Voluptoase în pahare
Rupte chiar din mândrul soare
Presărate în licoare
…
Ruptă e prietenia
Dintr-un nor plin de noroc
Ruptă din pădurea vie
Și din florile de soc
Ești poet când versul căntă
Și pe pagină se-avantă
Fă-l să pice în mister
Și dezleagă-l cu eter ...
Poezia va rămâne
Cu povestea ei de maine ...
Nea Ilie
Plin de har și cu mândrie
Vine țantoș nea Ilie:
Vă salut, stihuitori!
( Dați cuvântului comori!,
Cu perluțe-ntr-o coroană,
Ca lumina din icoană ! )
Iată-o bună împlinire,
Ea Mireasă, și el Mire,
Eu sunt Nunul astei Nunți,
Și-am să pun pe-a voastre Frunți,
Coronița Poeziei
Și coroana Veșniciei!
Mirele privi mirat
Și din cerul înstelat
Rupse-o stea și o-mpărți
Și cu glas șoptit vorbi:
Bună ziua Nun cel mare
Bine-ai apărut în cale
Văd că ești un tată bun
Versurile asta spun
Mulțumim pentru urare...
Și a ta îmbrățișare
Fericire în destine
Ne-ai dat astăzi pentru mâine
Ea: A nopții sunt mireasă
M-a încoronat aleasă
Cu-al ei crin cu țepi de foc
Și cu Stix-ul la mijloc
El: Crăiasa cea aleasă,
De meleagul Poeziei,
Pe coroana ta de gheață
Nasc făcliile urgiei
Stix-ul, care-l vezi curgând,
În îndepărtata zare,
Pentru prima dată-n viață,
Nu e Stix de-nmormântare!
Curge el în fericire,
Căci Destinul de Poet,
S-amplinit într-o cunună
Cu Destinul de Ascet!
Poezia-i Ascetismul
Vremurilor care sunt,
Când cu rima ori cu ochiul
Tu refuzi ce-i pe pământ,
Cauți doar în zări departe,
Umbre care nu există
Dincolo de lume-acesta,
Care-i "'veselă sau tristă"!
Și, crezând că le-ai gasit,
Mai ceva ca un Columb,
Tragi la mal, ducându-i crucea,
Priponind-o pe un dâmb,
Pe un dâmb al Poeziei ,
Tu, Crăiasa ei de Dor,
Care-ai devenit Mireasa,
Mândrului Apolodor,
Ce, ca-n vremuri,el aruncă,
Punți de suflete perechi,
Și columnele Iubirii
le ridică ,
precum vechi,
arhitecți, cu geniul lor, ridicat-au în trecut,
Șapte Minuni ale lumii,
noastre,
între Cer și Lut.
Iată, dar, că Nunul Mare
Din cuvinte e și el,
N-are o identitate,
Nu-i înscris nici la Enel,
Că, venindu-i lui factura,
De lumină, bunăoară,
N-are bani ca s-o plătească,
Și n-ar fi întâia oară ! )
Plăsmuire de Cuvinte,
Cu Delir de Libertatate,
A ținut destul discursul
PENTRU TOT CE NU SE POATE!
Eu vă las acum cu bine
Stix-ul curge mai departe,
Și în râncedele-i maluri
Nu vrea iluzii deșarte,
STIX-UL CURGE DOAR ÎN MOARTE!
…
Jocul
El: clepsidra-n calendar
Îmi aduce azi în dar
Timpul tău în timpul meu
Infinitul dintr-un zeu
Clipa mea și clipa ta
Ninse ieri de ceața grea
Clipele albite-n Ceața,
Neputinței de A FI
Calendar într-o Clepsidră
Și Clepsidra în Copii,
Care, în Naivitate,
Scot tot Peștele din Lac
( Ca sa nu se-nece , frate,
Pentru asta ei o fac! )
Fericirea nu-i o boală,
E lumina cea stelară,
Care leagă dor cu dor
Sufletele ce nu mor,
Căci se-nalță pe o rază,
Tot în rai de se așează !
Raiul cu a sa gradină
Mă așteaptă cu lumină
Sper și vreau... și iarăși sper
Să mă ia în al Său Cer
Paradisu-i pe Pământ,
Nu în cerurile sfinte!
Între Cerul sus și Lut
Sunt iubirile morminte,
Și norocul, și belșugul
( De-a fi mare cu cei mici! )
Banii nu ară cu plugul
Sus în cer, ci doar aici!
N-ai în ceruri euroi,
Nu ai lira, n-ai dolarul
Hai, rămâi aici cu noi,
Unde ne-nghițim amarul!
Și-atunci Boc, cu ceata lui,
Te va face preoteasă
Peste ochiul dracului
Și-ai să ai ce prinde-n plasă!
Ea: Ciudat iți este gândul
Și un pic neînțeles
Preoteasă vrei să fiu
Pe un șes cu al meu vers ?
Stau și mă gândesc cum faci...
Verzi păduri din mici copaci
Preotese din mici nimfe
Și mințind cu a ta minte
Ari cu plugul pentru bani
Și tot ari de câțiva ani
Nu-i îndemn, nu-i nici chemare
Este treaba dumitale,
În destinul tău divin,
Nu e loc de vai și chin!
Rup din vise nepermise
Cu papilele aprinse ...
Nu e loc, eu știu prea bine
Nici veninul nu-i de tine
Te strecori prin viața stearpă
Care astăzi te adapă
Ești mister , așa sunt eu
Șarpe-s, apoi parcă leu
Și in apele din mări
Pescăruș din patru zări ...
Gând Viclean din Moarte Dragă
Cine poate să-nțeleagă ?
Venus a plecat de mult
Pe un țărm abia născut
Al ei cântec a rămas...
C-un scâncet trist în glas
Cu delir de libertate
Împărțit prin mii de sate
Să audă tot poporul
C-a murit din nou odorul
Reveni-v-a în lumină
Phoenix , pasarea divină
Va culege alte roade
De-unde Soarele mai șade
Cu Luna la o cafea
Bârfind câte-o mică stea
Poate un Sfinx, o mică zee
Uitând nouă să ne dee
Dintr-o tainică stelară
În a noastă ogrăjoară
Cimitirul e în stele
Ne-nțeles, cu stări rebele
Undele sunt încă line
Pietre-s gânduri pân’ la tine!
Drumul
Mă plimb c-un Mig... un avion
Proptit în timp ca Nea Ion
Cu aripi vechi și ruginite,
De pe cărări nemărginite
Prin ploi și vânt în cer albastru
Când îl privești pare un astru
Pe cer senin , cărări păgâne
Povestea lui încă n-o spune
Legat de sol , e veteran
Și vrea al cerului tavan
Zâmbind în amintirea mea
Căci cerul a mai nins o stea
L-am pipăit atent la nituri
El, ce-a străpuns doar infinituri
Stă priponit într-un apus
Cerșind din orele din fus
Un MIG LANCER ieri a zburat
Azi, tinichea de aruncat
Catargele-s de carii roase
Și neputința lui miroase
Hașișuri joacă-n a lui minte
Cu droguri-vise să-l alinte
Pare o țeapa pusă-n gardă,
Cu o istorie petardă
Atent privind la o grenadă
De pică, nu-i de promenadă !
Un joc al morții parfumate
"a vrea" se pierde-n "nu se poate"!
Tu, Floare tristă înrămată
Cu o privire alb-abstractă
Eu, un Buchet plin de Nevroze,
Adun mimoze-n tuberoze,
Cerșind din Viață o Minune...
Să ningă-un vis de-nțelepciune!
M-ai părăsit aseră-n noapte,
Și-n somnul tău visând rebel,
Tu ești Tomiris prinsă-n șoapte,
Iar eu rămân un trist Brigbel.
În umbra duhurilor rele,
Și din habotnicul eres
Tabunuri de cabale-n iele,
Nu vând eu suflete-n Efes,
Nici Nero nu-s , nu am palate
Cu răzbunarea nu sunt frate
Pitic în toate , sunt NIMIC
Thanatos, îmi e bun amic!
Regină ești, printre morgane,
Și bântui calde bărăgane;
Rebelă din texte eres,
La șmecherii n-am interes,
Morfeu va face-altar de mire
Când voi pleca din omenire,
În sân cu piramida sorții,
Cu vechi plăceri și vraja Morții!
Ea: Nu mai vorbi de moarte !!!
Zi-mi despre plăcute fapte !!!!
Prinse-n viață și-nsorite
De un soare prea fierbinte
Lumina lunii iar umbrește
Cu norii palizi ochii mei
Vorbește-mi tu acum iubite
Și zi de-s buni sau de sunt răi
Iar el venind din văi sihastre
Se revarsă în mări albastre:
Tăcând tăcerile-ntre noi,
(Geometrie de cadastru,
geografia are astru,
și soarele dă înapoi)
La Răsărit să pui Apusul
Și scorul Morții să-l faci NUL!
Să faci din aisberguri munți de dor
Cu Polii la Ecuator,
Nu am puterea de-a ma bate
Cu-o morții val. De ce-aș avea ?
Nu am, eu sunt un om din carne
Și ... nu-s ca ea. De ce aș vrea ?
Destinul ne e scris asemeni
Să naștem și să fim născuți
Cu moartea fiv-om doar frați gemeni
Până în clipa de apus
Din valul spumei albei mări
Și din al spumei fraged val
Vor răsări din nou LUCEFERI,
Pe cer de azur diamantical!
Nu va pieri să știi, în veci
Luceafărul cel drag și sfânt
Cât cerul stă proptit deasupra
Și dedesubt avem pământ !
Când vârstele torc fus orar
Cu ani pierduți din calendar !
Este o simplă GEOMETRIE
Cu H și unghi în prăvălie
E trista EUCLIDIANĂ,
Cu înălțime, mediană
În sfera siderală spațiul
E altfel
Timpu-i cu nesațiu !
Ea: cred în tainica poveste
Mergi înspre nord, căci încă este
De hoinărit prin nopți stelare
Și printre vechile altare
...Și nu uita când vei inchide
Să lasi o floare în ruine
El: în mine vezi poveste
Tu mă-nalți pe-nalte creste
Când știm nu sunt pentru cei
Ce-au în suflete cercei
Tu mă poți ’nălța oricând
Mult mai grea este căderea
Dacă taci într-un mormânt
‘nalță-te și fă-ți averea
Ea: .. eu... nici nu știu ce vreau
Viață dulce ca și mierea ?
El: dorința ți-e descântec
De deochiul de la pântec
Verbe trec în substantive
Făr’ de diateze-active !
Am celula de cuvinte;
Tu vrei să mă înveți minte
Dând momentul artă viatță
Până hăt spre dimineață
La oferta (cu discant)
Parcă-l uit din nou pe Kant
Am să vin l-a ta faleza
Știu c-o pot lua in freză
Căci norocul este orb
Și-am să văd dupa ce sorb
Din cucută de faleză
Unde tu stai pe dormeză
Și cu strașnici eunuci
Pui voinicii la butuci
Noapte bună Bunătate
Prinsă în Eternitate
Mâine bună dimineața,
Soarele să-ți ardă fața
Să dea zâmbet sideral
Unui suflet de cristal
Cu sălaș în dor și vis
Construind un Paradis!
Ea: trimiți urări de bine
Și te-ntorci la vii cadâne
Într-o seară monotonă
Pleci de-aici și vrei o donă
Să te-ncânte c-un balans
Făcând clipa într-un vals
Paradis n-am pe pământ
Viața-i scurtă, ce să plâng ?
Să mă ia vreau, Dumnezeu
Astăzi pe tărâmul Său
Cer prea mult, dar e-o dorință
Prinsă într-o neputință
Păcătoasă-s ca tot omul
Am tânjit la ce da pomul
Cel din Rai... cu vise-n roade
Cine să le mai deznoade ?
Să mă ia vreau, Dumnezeu
Astăzi pe tărâmul Său
El: tristeți eu am găsit
Paradis trist, Răstignit,
Unde amarul-și dă veninul
Și-o Durere-și face Plinul!
Durere nu-i în viață goală
Petala trupu-ți infășoară
Tristețe într-un vals ... mai este
Ascunsă-n litere maiestre
Pe care le așezi în rimă
Cântând o doină în surdină
Ea: flori dintr-o prea grea mândrie
Fac buchete de plăceri
Și cât încă mai sunt vie,
N-o să uit ce a fost ieri!
El: te las dar fără frică
Vorbe date prin urzică
Floare-n flori la miez de noapte;
Printre nerostite șoapte
Cu veninul mătrăgunei,
Și cu seve-n radical,
Sunt copilul vechi al spumei!
Derivată din spital
Pentru bunele maniere
Cu urările de bine
Sper să nu găsești suspine,
În cuvintele inele
Ea: tu spui povești din stele
Știi ce vreau și e plăcere
Ești un vis din ascunziș
Vreau să văd ce ai de zis ...
El: un spin pare-nțelept
De-i frumos
Și șade drept
Trandafiri
mă bat
cu spinii-n
năuceala năucirii
Ea: îs spin , sau poate floare ?
Înțeleptul nu sunt eu
Frumusețea este marea
Stinsă-n vrăjile de-ateu
El: sirene-n mintea ta
La năimești cu glas vrăjit
Astăzi nu pot naviga
Circe nu mai este mit
Nu sunt Poseidon aposu
Și nu fac eu pe mintiosu ?
Neptun din vestul cel păgân
Sunt singur și așa rămân
Ea: cine-i bun cu viața asta
Zi-mi și îl analizăm !
Știi că o perfecțiune
Nu există-n astă lume
Poseidon a fost în treacat
I-amintirea vieții-freamăt
Prinsă în "copilărie"
Scrisă azi "n-a fost să fie"
El privi țintind prin vine :
Fă cum crezi și vezi că-i bine
Mă trageâ în vâltoarea sorții
Ruleta mea rusească-n drag
Pistolul gri, cu pat de fag
În țeavă are cheia porții !
E fara rost plimbarea ta
Cu un parfum de"ia-ma nene"
Cand Ene-ți bate pe le gene
Aceasta e durerea ta
Ea: ce ironic azi vorbești
Și nu mai scrii de prin povești
Și parcă te cam uiți chiorâș
Și fin îți zici "acuș, acuș ...
Voi scoate-o eu pe ea la brazdă
Să vadă că nu este albă
Aceasta viață încurcată”
Dar vezi, eu știu că e pătată
Și astăzi torc doinițe mii
Plângâdu-le în poezii
Și ți le dau, sper să iți placă
Micuța doină fermecată
El: Viața este cam pătrată
Și se înscrie-n cercuri roată
Cu laturi verzi și congruente
Și colțurile repetente
Printre iluzii și coșmaruri
Când viața-i plină de amaruri
Ea: Povestești din nou de viață
Râzi de un amar fierbinte
Scrie-mi despre fericire
Poate și de lucruri sfinte
Cer în schimb prietenia
Acelor ochi demult pierduți
Scrie-mi ce e bucuria
Pentru cei care-s avuți ?
Curioasă-s ca femeie
Pete am la rândul meu
Nu sunt albă și nu-s zee
Știe Bunul Dumnezeu
El: vorbind deșertăciune,
E deșertăciunea vieții,
Când bătrânii-și uită clipa
Și-o schimbă cu-a tineretii;
Doar iluzii, neputințe,
Vise-n rozele de plastic,
Cronos nu-i, batu-l-ar sfintii,
Nu e facut din elastic!
Bate ceasul, trece timpul
Ne rasfață labirintul
Cu o salbă de minute
Îeri frumoase, azi trecute
Bate ceasul, trece noaptea
Am uitat ce e dreptatea
Mă răsfăț în flori de stele
Și în visele rebele
Nu mai am cuvinte salbe,
Știu că nu-ți plac versuri albe
Versuri de mărgăritare,
Ceri blonde copile-n rime,
Și cu ritmuri în altare,
Cum le faci tu, ca și nime’!
Ea: fac versuri din cuvinte
Ascunse prin labirinte
Scoase astăzi la iveală
Pentru cine-o vrea să ceară
Eu fac versuri din cuvinte
Mult prea simple, necioplite
Adunate-ntr-o cunună
Făcută din mătrăgună
El: ai labirint tezaur,
Din cuvinte scoate aur
Cu măsură asumate!
Și metafore ritmate
E o seara ca oricare,
Cu surprize în sertare,
(Depinde doar de pahare)
Și de ce vrea fiecare
Nervii bântuie rebeli,
Vor un spor de decibeli,
Apa dulce-n robinet,
Descântată-n clarinet,
Chiar în cheile de sol,
Cu succes la turnesol...
Și ce doină mai doinește
Când balada se-odihnește!......
Prin frunze de galben-ros
TE ROG SA NU-MI FACI REPROS!
Interjecțiile tale
Au un farmec în sandale
Și în brațul tău cochet
Și în părul tău boghet
Fată dulce și frumoasă
Hai, gonește-mă din casă
Ca să merg în lumea mare
Tot cu crucea în spinare
Crucea putred-a credinței
Șmecheria neputinței!
Obosită, scumpă doamnă
Care-aștepti un carnaval'
Mulți se-ndeasă la pomana
Sunt călăreț fără cal!
De frumoasă ești frumoasă,
Oboseala-ți șade bine,
Când departe ești de mine,
Cuibărită-n a ta casă.
Și-n decor de-nchipuire,
De reproșuri nerostite,
Tu bați coca la clătite,
Cum se face-n mănăstire.
Iar dorințele din vis
Către-o lume de poveste
Cu " nainte mult mai este"
Te coboară în abis.
Ea: frumoasa mănăstire
E departe azi de mine
Eu sunt tristă ca o noapte
Și citesc din simple șoapte
Cu un dor de nenoroc
Făurit din mândru joc
El: din dor și vis cu vis
Faci din iaduri PARADIS!
Ea: le știi azi tu pe toate
Uiți că visele-s deșarte !
El: deșertăciunea lor
Fac din ură dulce-amor !
Cu urarea ta trec dealu
Spre o Golgota in dezastru,
Iată că-mi apune astru
Și n-o să mai văd Ardealul
Dracii mă așteaptă-n iad
Știu că sunt bun camarad
Dar tot îi bat să-i fac terci!
Mare pagubă-n ciuperci
Noapte bună, tu prințesă,
Să visezi doar Feți-Frumoși
La obraz să fie roși
Și la spiță tot nobleță
Ea: de-i nobil nu contează
Ce mi-i sângele albastru
Dacă viața-mi luminează
Pentru mine este astru
El: dorințele ca flori,
Cu parfumuri și fiori
Lasă-n urma doar regrete
De frumoase Margarete,
Cu Fast de un Goethe scris
Făcând Iadul Paradis!
Ea: străin din bolt-albastră
M-ai lasat iar la fereastră
Să-ncunun o dulce stea stea
Te-am pierdut din calea mea
Tu, o dulce-nfăţisare
Ce mă plimbi prin clipe-astrale
Nopți stelare ai redat
Unui suflet ne-mpăcat !
Demnă nu-s de-a ta chemare
Cu-aurore boreale
Plâng claviaturi in vânt
Sunt umilă-n cânt și gând
Spaţii ne despart şi timpuri
Reci cuvinte şi cu riduri
Ușa am lăsat deschisă deschisă
Şi o candelă aprinsă
El: iernind povești frumoase,
Pentru crengile de brad
Zână bună tu le ești
Le descânti la piept cu drag,
Ea: iernind povești frumoase
Pe al nopții prag pribeag
Mai descânt povești cu zâne
Dintr-un fluieraș de fag
El: și cânți o melodie
Cu mici raze de Eres
Construind împărăție
Din cuvinte și din vers
Dacă ești Poeta Lumii
Eu sunt Pajul tău din nou
O, Crăiasa-nțelepciunii
Vreau să fiu al tău cadou
Ea: îți cer o vorbă dulce
Prinsă-n verile din Rai
Vreau să-ți cer a ta privire
Tu din ceruri să mi-o dai
Iți mai cer un gând sihastru
Un pribeag așa ca mine
Care-aleargă pe un astru
Desenând vieți și destine
Iubirea
Stă într-un palat sihastru
E iubirea răsfățată
Râde-n cerul ei albastru
Cu privirea ei cea mată
Vrea Narcise în grădină
Precizând că nu-i de vină
Pentru fulgii din potop
Ea e doar ... un simplu joc .
