miercuri, 30 iunie 2010

Vise nepermise

Vise nepermise ferecate-n bice, ascunse de lume, cioplite-n tăciune...
Vise compromise în gol de alice, pierdute pe-o culme...
Vise fără nume!
Zac în lac de mac și iluzii fac, plâng de gând nebun transformat în scrum,
bat în poarta vieții, poarta tinereții... le răspunde, însă
clipa bătrâneții...

Cuvinte reci

Vai! Stihuri vreau s-aștern când lumea geme
Să-mi uit durerea azi ascunsă-n dor
Și printre ani lumină iar să zbor
Să las în urmă ce-i mâncat de vreme

Să mă îmbrac într-un romantic vis
Pe care poate tu și voi nu-l vreți
Azi eu voi mai dansa prin norii creți
Iar mâine voi urca într-un abis

Mi-i ceața mult prea deasă împrejur
O las să se răsfețe cât o vrea
Mă scald într-un eter divin impur

Primit-am visul de la steaua mea
E rece ca și sufletul tău dur
Și rânced ca și viața noastra grea

Copilărie

Tu, copilărie dulce
Mă alinți cu amintiri
Gustul tău iarăși mi-aduce
Ciorchini vii din rătăciri

Tu, copilărie plină
Cu flori vii și basme mii
Care astăzi lin suspină
Și întreabă: Tu mai vii?

Vin copilă! Vin la tine!
Tu așteaptă-mă în prag.
Așa simpla, ca și mine
Să mă strângi la piept, cu drag

marți, 29 iunie 2010

Visul speranței


Cu golul ochilor privesc
La lumea mea de altădată
Și prin ruine rătăcesc
Sperând… o rază să mă vadă

Sperând…

Lumina palidă apune
Pe coama muntelui sihastru
Mă pierd printre nisip și dune
Și mă îndrept spre al meu astru...

Mă-ndrept…

Din piscuri visul se înalță
Și din altarul Tău divin
Creat pentru o altă viață
Pentru alt cer mult mai senin....

Alt cer…

Speranța mă îndreaptă acum
Spre norii calzi din briza ceții,
Spre cerul transformat în scrum
Cules din roua dimineții …

Din rouă…


Sperând mă-ndrept spre un alt cer din rouă…
Din roua cerului cu o speranță nouă…

luni, 28 iunie 2010

re... dăruire

...Hm, atât de simple par unele lucruri și totuși sunt atât de greu să le aducem, sau să le readucem în viața noastră!
Azi am respirat aerul proaspăt de munte.

Am tras în pieptu-mi mic, cu forță, și parcă tot nu m-am saturat.
Am primit o crenguță de brad... îi simt și acum mirosul proaspăt și fin, îi simt țepii finuți cum îmi alintă nările...
Doar cerul, ah cerul plângea și era atât de nefericit.

L-am simțit, dar nu puteam să-l ajut... 
Am zis că îi va trece pentru că mâine este o altă zi și cu siguranță va găsi un motiv să se simtă mai bine. 
Ah, cerule! M-ai supărat un picuț pentru că mi-ai ascuns soarele, prietenul meu din totdeauna, dar o voi lua ca pe o joacă de-a v-ați ascunselea :d .
Oricum, plânsul tău mi-a oferit câteva pârăiașe vesele.

Curgeau naive printre pietrele de munte, diferite, și totuși... mi-au amintit de copilărie, când alergam în zi de vară însorită prin ploaie în căutarea unui curcubeu... de câmpie. 
Și acum simt nisipul cald și umed atingându-mi tălpile redându-mi parcă, cel ma frumos sentiment... libertatea...

atât de simplă și totuși...
:)

duminică, 27 iunie 2010

Regrete...

Suspin, ciorchini dulci savurând și mă îmbăt cu un nectar,
Și cer prea mult din tot ce ai, plângând lângă al tău altar.
“Quo vadis ?” mă întreb mereu, sperând o cale să găsesc,
Dar fără să-nțeleg de ce, ajung cuvinte să cerșesc.

Lumina lunii mă îndeamnă spre calea vechiului apus,
“Je ne regrette rien” îmi zic, gândindu-mă la ce-ai adus.

sâmbătă, 26 iunie 2010

Scrisoare...

Adeseori… în viață e senin
Și lumea este parcă mai frumoasă
La viitor ferice ne gândim
Și la plăcerea minimă, spumoasă….

Pe a patimilor valuri ne urcăm
Și încercăm să înfruntăm oceanul
Și de orice urcuș ne bucurăm
Dar dintr-odată piere tot elanul….

Și ne gândim în al nouălea ceas
Că ar fi fost poate cu mult mai bine
Dacă pe alte culmi am fi rămas
Și un alt sânge ar fi curs în vine

Și plângi sărmane om cu fruntea sus
Și în blesteme îți înneci amarul
Dând vina pe un Dumnezeu de SUS
Că îți trimite greutăți cu carul

Și doar atunci când liniștea se lasă
Și-ți amintești de sărutarea mamei
Revii în lume cu o față trasă
Și vrei să furi iar din belșugul toamnei

Te-nfrupți cu un nesat nebun… ferice
Alergi cu disperare spre neant
Asculți sau poate nu din ce se zice
Și, câteodată răsfoiești un Kant

…Oprește-te un pic din ritmul vieții
Ascultă razele cum cântă lin
Și cum vibrează-n briza dimineții,
Și se înalță spre cerul senin

În al lor șoapte o să simți iubirea
Și cât de unic poți să fii, de vrei
Încearcă doar să-ți încalzești privirea
Pleoapele lăsând pe ochii grei

Aici închei subit a mea scrisoare
Și un sărut divin pe tâmple-ți las
Sperând să văd pe geam o mică floare
Și un răvaș drăguț de bun rămas

L...

vineri, 25 iunie 2010

Dorința


O aripă frântă găsit-am acum,
Iar cealaltă-i dusă, făcută scrum.
Și ochii mi-i plimb în jur fără rost,
Și uit ce vreau eu... și unde am fost...
...
Sunt simple cuvintele ce le rostesc.
Așa sunt și eu, așa îmi doresc...