Xmagic se îmbracă, astăzi, în acorduri armonioase

Astăzi vreau să stau cu voi la o cafea şi să ascult muzică...

ADAM şi EVA / Altfel de… dudui

Câţi ani de garanţie să aibă oare o duduie care profesează cea mai veche meserie, dar… sub o altă formă, sub mantia unei femei simple, seducătoare şi chiar… îndrăgostite?… Mulţi nici nu au habar cât de bine se poate câştiga. Ideea este să ştii să ţinteşti la nivel înalt şi, de acolo, să storci bănuţii atât cât se poate şi… cât te duce talentul. Bine, multi şi-ar zice: să fim serioşi, aşa ceva e greu de realizat! Păi o femeie riscă prea mult manipulând un bărbat cu bani. Poate… Dragii mei, în general, ele sunt susţinute de alţii (cei care iau, poate, cea mai mare parte din “afacere”). Credeaţi că totul este atât de simplu? Duduile respective câştigă, în schimb, nişte prieteni care o şcolarizează în tot ceea ce înseamnă viaţa şi cum să storci din oportunităţi şi ultimul bănuţ. Plus că, la “final”, după o anumită vârstă, pot şi ele să se aşeze la casa lor, poate lângă un bugetar cuminte care să aducă un venit decent în familie şi, liniştite, să îşi construiască o viaţă de gospodină şi mamă redutabilă. Asta ar fi o poveste frumoasă, 

dar…

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

În același ritm...

Ne îndrăgostim, ajungem să ne promitem unul altuia luna și soarele, ne unim destinele și… mai departe așteptăm să trăim fericiți până la adânci bărtrâneți. Nimeni, însă, nu ne învață din timp ceea ce înseamnă căsnicia – un lucru atât de important în viața noastră. Poate că este “strecurată” de societate, ca să impună ordine și respect printre noi, dar oare am putea trăi fără un suflet pereche? Suntem construiți pentru a ne întemeia o fericire absolută în singurătate? Nu cred… Este doar o părere… Fiecare suflet are nevoie de cel puțin încă un suflet care să îi armonizeze cântecul vieții…

Spunem “DA!” cu o fericire nebună în adâncul sufletului, visând basme și povești cu Feți- Frumoși și Ilene Cosânzene, dar realitatea poate transforma acest vis frumos, de vară, într-un chin și asta pentru că nu suntem școlarizați, din timp, să facem pașii necesari în păstrarea și FRUCTIFICAREA parteneriatului cu sufletul pereche ales. Unul din pașii importanți îl știe toată lumea, este RESPECTUL. Un alt factor, pe care prea puțini îl iau în considerare este… DEVENIREA, evoluția. În momentul în care cei doi aleg să își unească destinele, au cam același mod de gândire, au aceleași dorințe, aceleași concepte, sau, cel puțin, apropiate. În timp, însă, din cauza diferitor factori, unul dintre parteneri poate evolua, iar celălalt stagnează, fie că asta își dorește el, fie că îi este impus indirect de societate, sau chiar de partener. Bineînțeles că se ajunge la o neconcordanță în gândire, dorințe, idei… Drept urmare se produce acea ruptură. Sufletul unuia nu mai este în armonie cu al celuilalt și, după un timp, simte nevoia să își găseasca acea armonie… altundeva… Unii caută și aleg fără să filtreze totul, din disperare, persoane cu “alte frecvențe”, ajungând să fie răniți. Alții filtrează și… tot au de pierdut, pentru că aleg mereu singurătatea, în detrimentul unei posibile suferințe și nimeni nu înțelege… că totul are un raționament destul de logic. Trebuie să găsești persoana care are “aceeași frecvență” și să continuați, împreună,  drumul, să evoluați în același ritm, fiecare să-l tragă pe celălalt de mână, atunci când este nevoie și, în pași de dans, să trăiți un ritm frumos în valsul compatibilității universale!

Până nu demult, condamnam tot ce înseamnă adulter. Condamn, în continuare, pentru că multe cazuri pe care le cunosc nu sunt demne de… respect. Ceea ce vreau să punctez, însă, este faptul că uneori se ajunge aici tocmai din cauza diferenței în evoluție. Oameni puternici ajung să nu mai aibă forțe să clădească sau să păstreze ce au clădit, tocmai pentru că persoana de lângă ei are un alt traseu al vieții. De aici și proverbul “în spatele unui bărbat de succes, stă o femeie puternică”. Bineînțeles că există și situația inversă a acestui proverb “în spatele unei femei de succes, stă un bărbat puternic”. Concluzia este, însă, una logică și simplă, dragilor: în spatele unei relații frumoase, stau niște suflete care au știut să își unească pașii destinului în același ritm!...

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

DESPRE O ANUMITĂ ARMONIE...

Am văzut într-un film cu desene animate cum cineva încerca să salveze spiritul Crăciunului. La un moment dat, a intrat într-o casă. Acolo trona, în somptuozitatea lui, ditamai bradul. Totul părea atât de real, atât de cald în acea cameră luminată de flăcările unui cămin. M-am teleportat, fără să vreau, în mrejele amintirilor din copilărie, când totul mirosea în casă a portocală, plăcinte și conifere… Ce fericită eram! Cât de intens trăiam acele clipe! Revenind la realitate am înțeles că tocmai din acest motiv ar trebui să acordăm mult mai multă atenție copiilor și, mai ales, să înțelegem ce își doresc ei. Trebuie crescuți într-o armonie, astfel ca ei să poată savura din fructele lumii magice pe care o trăiesc doar în acea perioadă. Egoismul nu-și are sensul și logica în tot acest calcul. Este atât de simplu, trebuie doar să înțelegem și să vrem…

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

căderea adâncă - ridicare profundă

În seara asta am ieșit cu o prietenă în parc și mi-am dat seama, discutând cu ea, cât de norocoasă sunt… dealtfel, așa cum suntem noi toți! Viața ne poate da tot felul de lecții, cu cât sunt mai grele, cu atât și rezultatele sunt mai bune. N-ar trebui să ne plângem atunci când Dumnezeu pare să uite de noi și simțim că am căzut atât de mult, încât nu mai avem forță să mai ridicăm nici privirea. Cu cât este mai grea căderea, cu atât ridicarea poate fi mai mare… Privind în urmă, îmi dau seama că aș trece din nou prin anumite suferințe, care m-au determinat să mă schimb și să devin persoana care sunt acum. Am învățat că bunătatea este singura “armă” care te poate feri de rău. Atunci când am întors și celălalt obraz mulți s-au crucit, astăzi se minunează! Le-aș mulțumi celor care mi-au făcut rău pentru lecțiile de viață oferite, aveam nevoie de ele! În concluzie… sunt tot un fel de prieteni! Nu știu rostul fiecărei persoane, care îmi apare în cale, dar sunt convinsă că îmi aduce o nouă lecție și, sper, să ofer și eu, la rândul meu, gânduri frumoase din experiența mea de până acum. Aș vrea ca noile învățături să nu mă doboare la fel de mult ca altele din trecut, deși sunt constientă de marele adevăr:

căderea adâncă - ridicare profundă

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

... să o RE-DESCOPERIM, CA SĂ O RE-TRĂIM!

            Așa.. și nu înțeleg de ce mă emoționez atât de mult la vederea unui copil. Poate pentru că văd în el un îngeraș… pentru că asta sunt ei, copiii – ÎNGERI! Îi văd fața mică…o mutrișoară ce reflectă curiozitate insistentă, dar nevinovată ce investighează cu mare atenție fiecare colțișor, privire, lumină, cuvânt… Nu ai ce să îi reproșezi. Ochii jucăuși exprimă inocență întruchipată și îți dai seama că și tu ai fost cândva ca el, un înger fără aripi… Și parcă ai vrea să îl ții de mânuță și să îl rogi să rămână copil, să nu renunțe la această  magie în care trăiește, să păstreze inocența, să o cultive și să ne determine și pe noi să o RE-DESCOPERIM, CA SĂ O RE-TRĂIM!

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

ARTA ŞI ACCESAREA EMOŢIEI

         Dacă într-un articol anterior am încercat să vă atrag atenţia asupra unui subiect care nu prea a interesat în ultimul timp, poate, pe mulţi dintre voi, şi anume – BIBLIOTECA, în articolul de azi vreau să dezbat un alt subiect, cel legat de accesarea emoţiei prin intermediul ARTEI. Am participat la o prezentare care a atins acest subiect mult prea puţin faţă decât aş fi vrut eu în acel moment. Adevărul este că nici timpul nu ne-a oferit alte opţiuni. Ni s-au prezentat câteva aspecte legate de dezvoltarea noastră psihologică, iar la final ni s-a zis scurt, clar şi cuprinzător: arta este un mijloc de accesare a emoţiei. Cum să înţeleagă cineva care nu experimentează acest lucru doar… dintr-o simplă propoziţie? Este un subiect care se poate dezvolta atât de mult, încât mi-ar trebui să scriu o carte pentru a-mi da şi eu cu părerea într-un mod corect. Muzica, scrisul, desenul şi cititul sunt nişte forme, pentru unii, de a se detaşa de emoţiile negative şi de a le controla la fel cum alţii folosesc, în acest sens, sportul, plimbarea în aer liber sau distracţia într-un local de noapte. S-a încercat, la un moment dat, la acea prezentare, să se discute despre faptul că emoţiile pot fi controlate, dar tocmai din cauza emoţiilor, probabil, nu s-a specificat un lucru foarte simplu: trebuie să gândeşti ÎNAINTE de a-ţi exprima emoţiile, acolo este cheia, acolo este nevoie de exerciţiu. Pornind de la această idee s-a ajuns la o cu totul alta, pe care am reuşit să o înţeleg, deşi a fost exprimată total eronat: dacă un om îşi exprimă emoţiile este prost!!! Exact acest cuvânt s-a folosit – prost! Cred că s-a încercat să se afirme că este nevoie de o oarecare cultură şi educaţie pentru a-ţi putea controla emoţiile în societate… Ni s-a prezentat, schematic, acel creier împărţit, unde era specificat ce presupune dreapta, stânga şi… cam atât! Trebuie să fim mult mai conştienţi de ceea ce înseamnă cu adevărat arta şi să nu o marginalizăm la nivel de cortex cerebral… Tema este foarte bună, dar este foarte complexă şi ar fi trebuit divizată în, cel puţin, trei părţi.

         Ce înseamnă mijloc de accesare a emoţiei prin artă?

         1. Ce face pictorul? Îşi iubeşte pânza încă de la bun început. O adoră, este iubitul/iubita lui pentru o perioadă de timp! Este mult-râvnita aventură! De la bun început îşi vede culorile răsfăţate într-un tablou imaginar. La final, contemplă opera ca pe o dumnezeire, chiar dacă, de cele mai multe ori, ar vrea să retuşeze atât de multe. În acel tablou se regăseşte o lume întreagă şi, dincolo de o simplă imagine, autorul ştie că există o întreagă poveste. Este arta care mijloceşte emoţia, este sufletul creatorului spre sufletul privitorului, mijlocirea este imaginea plastică. Pictura nu este un scop în sine. În peşteri, pe pereţi, omul desena bizonul cu săgeţi înfipte, ca ritual magic, să-l vadă divinitatea şi să educe generaţia lui, nu ca să fie apreciat ca pictor. Apoi, tot aşa, creaţia artistică a fost facută de către oameni. Fiecare, unul sau mai mulţi, sunt în relaţie cu sufletul creatorului, privindu-i şi trăindu-i opera… Nu neapărat ÎNTELEGÂNDU-I OPERA, dar TRĂIND-O. CUM? FIECARE ÎN FELUL LUI: PRIN EMOŢIA PERSONALĂ, INTIMĂ, ARTISTICĂ, DINTR-O ALTĂ SFERĂ CELULARĂ DECĂT A EMOŢIEI ÎN FAŢA ANIMALULUI CARE TE AMENINŢĂ ETC... DECI UN REAL DĂ O EMOŢIE, DAR EA ESTE RECEPTATĂ ÎN ALTĂ PARTE FAŢĂ DE RECEPTAREA EMOŢIEI ARTISTICE.

         INTERVINE, DECI CONVENŢIONALITATEA! AUTORUL SE EXPRIMĂ CONVENŢIONAL.

         DACĂ ACCEPŢI CONVENŢIONALITATEA ARTEI, ATUNCI O TRĂIEŞTI CA ATARE, ÎN SFERA EMOŢIILOR ARTISTICE, DECI ACCEPŢI FICŢIUNEA şi trăieşti ARTA ca mijlocitor şi vehicul sufletesc…

         2. Scriitorul reuşeşte să transpună, într-o operă, mult mai multe decât pictorul. Cititorul ajunge să îi cunoască lumea, emoţiile şi opiniile… De menţionat ar fi faptul că opera are autor, dar dacă n-are cititor/ascultător, spectator, vizitator, admirator... atunci nu există, iar autorul devine singurul cititor/ascultător şi la dispariţia lui fizică opera îşi caută adevăraţi consumatori, poate după mii de ani, cum ar fi orice piesă de cultură gasită acum prin săpături specializate sau din întâmplare (manuscrise, desene rupestre, statui etc)...

         3. Muzicianul te ajută să asculţi acel univers desenat de pictor şi relatat de scriitor. Ne stimulează auzul cu note caracteristice unui anumit stil muzical.

Reacţia la stimul este EMOŢIA. Dacă stimulul este natural, reacţia la stimul este doar emoţie, dacă stimulul este artificial - ARTĂ - atunci reacţia este EMOŢIA ESTETICĂ. Inspiraţia devine şi ea stimul, şi atunci apare creatorul de artă, el face ca arta lui, la rândul ei, să dea emoţii estetice: instrinseci (textualizate) sau extrinseci (la cititor, care îi recunoaşte valoarea).

Arta doar mijloceşte, este vehiculul care duce emoţia autorului la consumator, cititor, privitor, ascultător...

         Sunt atât de multe mijloace, în artă, de accesare a emoţiei şi toate, împreună, sunt un TOT UNITAR, care formează, uneori, capodopere pe palierele istoriei.

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

ADAM SI EVA - ORGOLIUL

“Adam şi Eva” sau “Glose despre avatarurile cuplului”... – aşa se va numi viitoarea mea carte, cu doi colaboratori, sistem dialog pe această paradigmă şi finalizată, bineînţeles, cu beletristică, pe tema erotică... Titlul pare banal, dar cartea se vrea a fi una interesantă, cu poveşti  mitice şi biblice, istorice şi sociale, paradigme ale dragostei, ca artă a iubirii, patimă, fidelitate şi infidelitate, destin  împlinit sau neîmplinit… Vom glosa despre Adam-bărbatul şi Eva-femeia, dintotdeauna şi din zilele noastre, neuitând orgoliul, gelozia, instituţia căsătoriei şi instituţia adulterului, instituţia soţiei şi instituţia amantei... culpa, suferinţa...dezamăgirea, răzbunarea, nefericirea, căderea de ideal,  sclavia sexuală, sclavia casnică, agresiunea sexuală, hăituirea, hărţuirea...

Orgoliul! Ei, păi aici e o problemă. Se zice că mândria este arma prostului, dar îşi are şi ea rolul ei în viaţă. Pentru unii contează, totuşi, foarte mult respectul de sine. Un subiect interesant şi demn de luat în considerare? Eu cred că da… Nu ştiu cum a fost în trecut, dar în societatea actuală orgoliul se plăteşte. Pentru a avea o funcţie importantă sau pentru ca să ţi se dechidă nişte “uşi”, de cele mai multe ori trebuie să treci de limitele orgoliului. Putem schimba acest lucru? Eu cred că da! Bineînţeles că există şi cazuri în care oamenii reuşesc să îşi atingă scopurile păstrându-şi integritatea, dar scopul acestei cărţi va fi să încercăm să găsim soluţii pentru celelalte situaţii, unele destul de des întâlnite.

Familia! Oare societatea ne impune să facem anumite alegeri în viaţă? Oare chiar acţionăm în mod inconştient atunci când trebuie să facem nişte paşi importanţi? O fi dragostea cu adevărat oarbă? Un cuplu poate fi fericit numai dacă ambii parteneri vor acest lucru. Mulţi se satură de acelaşi gust şi preferă să îl mai schimbe, probabil, confundând viaţa cu o napolitană… “Ştii, îmi place mult Joe, dar uneori mă satur şi vreau să mai schimb gustul… atunci îmi cumpăr şi Naty…” Oare aşa este şi în viaţă? Păi… celălalt va suferi inevitabil. Oare nu aţi pornit doi pe acelaşi drum, să fiţi împreună la bine şi la greu? Cred că ar trebui să ne gândim mult mai serios la ceea ce înseamnă familia şi la cât valorează ea în societatea de astăzi… Un turn de fildeş ar fi ideal pentru a ne feri inima de orice durere… Să-l construim? Există şi persoane fericite care ştiu să se preţuiască. Este minunat să vezi un astfel de cuplu, doi iubiţi care simt fiorul dragostei după mulţi ani de căsnicie, doi parteneri şi prieteni care se respectă şi pe care tot ce poţi să faci este să îi admiri…

Drogurile – un capitol care poate degenera şi din situaţia de mai sus. Acestea, pe lângă sănătate, afectează şi bugetul familiei. Am întâlnit destule cazuri cât să îmi pot face o imagine generală legată de consecinţele consumului de droguri uşoare şi nu numai… Cred că ar trebui să ne gândim mult mai serios la acest subiect si să-l abordăm mai des decât articolele zilnice de can-can… e vorba de viaţă…

Sper că v-aţi făcut o primă impresie legată de viitorul proiect DK. Aştept păreri, de orice gen. Fiecare îşi are rolul ei şi… contează… Să fim mai buni, măcar să încercăm…

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

… à la bibliothèque…

Am luat parte, de curând, la două prezentări, interesante de altfel… În prima s-a discutat despre cum vede societatea misiunea bibliotecii publice, ca instituţie de informare, educaţie şi memorie culturală, iar în cea de-a doua prezentare s-a discutat despre artă, mai exact - „Arta ca mijloc de accesare a emoției” (ca să ajungem la emoție trebuie să ajungem întâi la artă). Mi-a plăcut ideea ambelor discuţii, dar cred că li s-a acordat prea puţin timp ca să putem dezbate corect subiectele propuse. Ni s-au prezentat câteva cifre legate de programele sociale pe care le desfăşoară bibliotecile din ţară, dar, spre final, nu s-a precizat care a fost aportul acestor programe în tot ceea ce înseamnă conceptul de bibliotecă. Cred că lumea este speriată de internet şi toată această dezvoltare tehnologică. Sub efectul acestei frici, uită că biblioteca trebuie să rămână ceea ce este pentru că altfel… nu va mai fi bibliotecă. La un moment dat, o persoană din sală a afirmat foarte destinsă că da, nu se prea citeşte şi mai ales la sat, că a văzut ea acest lucru atunci când a mers la bunică-sa… M-am uitat oripilată şi mi-am amintit, asemeni lui Proust la vederea madlenelor, cum mergeam la biblioteca şcolară din sat. Bibliotecarul, Dumnezeu să-l ierte, mă lăsa să îmi caut singură cărţile că de’, aveam pile, mama mea era directoarea şcolii. Mă şi văd trăgând de acea scară grea şi încercând să mai caut cărţi prin unghere şi semi-întuneric. Ajungeam până pe rafturile de sus, prăfuite şi, cu o jumătate din corp agăţat pe scară şi cealaltă, pe o bucată de raft, îmi căutam cărţi. Uneori, răsfoindu-le, ajungeam să le şi citesc în acea poziţie incomodă. În acelaşi timp, îl admiram pe vecinul nea Ion, cel care ştia să îşi respecte pământul, muncindu-l, aşa cum n-aş fi putut eu… poate niciodată. Şi acel nea Ion a inspirat uneori personaje nemuritoare în literatură, fie că citeşte el… ori ba. Ne plângem că nu mai sunt cititori, că lumea nu mai citeşte. Credeţi că acum o sută de ani procentajul celor care citeau era mai mare? Am mai zis şi altora că avem nevoie atât de oameni de cultură cât şi de buni agricultori (un minim exemplu în acest sens). În concluzie, sunt convinsă că programele sociale pe care le întreprind bibliotecile sunt bine gândite şi sunt concepute pentru a permite oamenilor de rând să intre în contact cu biblioteca şi, astfel, să decidă fiecare rolul cărţilor şi al educaţiei în viaţa lui. Pe acest lucru trebuia să se pună accent şi la prezentarea unde am fost. Care este finalitatea acestor programe? Aici am fi avut nevoie de cifre, nu de valoarea fondurilor europene accesate… A crescut numărul de cititori? A crescut numărul de activităţi culturale? Sunt convinsă că a existat o creştere sau măcar o ameliorare, dar… nu am auzit acest lucru. Mi-a plăcut ideea programelor sociale şi consider că sunt gândite foarte bine, totuşi ar trebui ca şi ceilalţi din jur să înţeleagă aportul acestor programe. Cred că prezentarea trebuia să pună accent pe acest lucru pentru că este un punct forte pe care trebuie să îl înţeleagă mulţi. Tu ştii de aceste programe? Biblioteca a fost, este şi va fi templul învăţăturii, iar învăţătura… eliberează…

La Mulţi Ani, Femeie!!!

UN ZIAR