ÎNCREDEREA

Ce înseamnă încrederea? Prima impresie contează, dar faptele spun totul. Întâlneşti o persoană nouă în viaţa ta şi îi acorzi şansa de a avea încredere în ea. Depinde... de circumstanţe, dar… îi acorzi această şansă. Aşa se construiesc prieteniile, relaţiile, familiile. Uneori avem tendinţa de a ne crea, în imaginaţia noastră, o realitate paralelă, în care persoana din faţa noastră este aşa cum ne-am dori să fie. Creăm o hologramă şi riscăm să ne îmbătăm cu iluzii. Poţi trăi ani buni lângă o hologramă, sau poţi alege să te trezeşti la timp şi să vezi realitatea din faţa ta. Fiecare om caută acest lucru în persoanele apropiate sau în cele pe care şi-ar dori să le apropie. În cazul celor care au deja relaţii bine stabilite (familie, rude), încrederea trebuie cultivată şi PĂSTRATĂ. Am cunoscut familii fericite, care se bazează tocmai pe acest cult: încredere şi respect. Nu poţi fi fericit/ă lângă o persoană în care nu ai încredere. În momentul în care aceasta se pierde, înseamnă că se închide o uşă şi trebuie deschisă alta, pentru că încrederea se alocă mult mai uşor la început, dar nu oricine o mai poate reconstrui.

Să aveţi o zi frumoasa, cu mult soare în suflet şi lumină în minte!...

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

CHANSON DE NE M’OUBLIE PAS

Iubirea ta, iubire absolută,

Pe-un piedestal, sculptat cu a ei vrajă,

M-a ridicat

Pe sunete de banjo-n risipire...

Când eu într-o volută

Umblam ca ielele în ceaţă

Culegând

Sufletul tău

Din roua dimineţii...

Timidă

Căutam cuvântul

În zborul de cocori

Sau libelule,

Iar şoapta să mi-o ducă

Pân’ la tine vântul,

Că-n viaţa mea

Ai fost şi eşti minune,

Că tu eşti valul,

Când eu sunt o mare

Şi amandoi suntem

Îmbrăţişare...

Iubirea ta, iubire absolută,

Pe-un piedestal, sculptat cu a ei vrajă,

M-a ridicat...

Şi-n abandon total, în DA,

Eu sunt

Parfumul florii

Sau

CHANSON DE NE M’OUBLIE PAS...

BÂRFA - Hic et nunc

Astăzi aş vrea să vorbesc despre bârfă. “Doar o vorbă să-ţi mai spun”, deoarece şi acest subiect este mult prea scărpinat şi n-aş vrea să îmi pierd mult timp abordându-l. Se spune că bârfa este tratament psihologic pentru unii. Dacă am citi studii în acest sens, am ajunge chiar să fim de acord cu această părere şi să bârfim necontenit doar de dragul de a fi mai… sănătoşi. Ce să zic? Puţină bârfă probabil nu strică niciodată, ideea este să fie… cu bun simţ. Până acum câţiva ani, credeam că bârfa înseamnă:

• Ce îşi povestesc babele duminica după slujbă;

• Cum îşi critică vecina nora, fata cea proaspăt căsătorită, povestind la jumătate de sat cât de neîndemânatică este în gospodărie;

• Poveştile de tot soiul spuse de bărbaţi, după prea multe pahare cu licoarea lui Bachus;

Lista ar fi lungă… Ideea este alta, am descoperit că mai exista un soi de bârfă. Cea în care cineva se laudă cu nişte cuceriri închipuite, de bun soi, doar ca să atragă soiuri mai uşor de cules. Dacă fata e urâţică, dar reuşeste să facă o partidă bună cu un băiat, sigur va atrage dintr-o bucată mai mulţi pretendenţi. De ce? Pentru că va stârni curiozitate. De ce a fost aleasă? Înseamnă că are ceva special. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu un băiat. Dacă va reuşi să convingă o fată frumoasă, pentru ca să iasă cu el de câteva ori, deja va fi privit cu destul interes. Cateodată, însă fapta este înlocuită cu bârfa. Mai exact, o persoană se poate lăuda cu anumite cuceriri închipuite, unei alte persoane, doar pentru a-i atrage atenţia. Să zicem că atât timp cât lucrurile rămân între ei, e doar o bârfă de prost gust… Dar ce ne facem dacă bârfa iese la iveală? Are toate şansele să iasă, deoarece întotdeauna te vei lăuda cu ceva de soi şi nu cu restul cuiva. Dar persoana pe care vrei să o cucereşti poate fi atât de flatată, că este considerată prioritară unui soi ales, încât nu se va putea abţine şi… va vorbi… Repercusiunile pot fi diverse (în funcţie de situaţie). Cert este că, un om, cu personalitate puternică, niciodată nu va apela la astfel de artificii. Vorbim de oamenii care se mulţumesc cu puţin şi tocmai de asta riscă să piardă teren în faţa altora, pe care nu au curajul nici să îi abordeze, de frică să nu fie refuzaţi. Şi atunci ce să facem?!... Chiar unica soluţie să fie bârfa? Las răspunsul, ca mingea în terenul vostru… verbal...

O zi frumoasă să aveţi, cu mult soare în suflet şi lumină în minte!...

SCRISOARE DE LA MĂMICA

Pe 18 Septembrie am publicat un articol pe acest blog ( https://batmindrulucia.blogspot.com/2014/03/poveste-dintr-un-sat.html ), articol preluat şi publicat în 2 octombrie în revista “Florile Dalbe”. De data asta am primit şi un feed-back în scris de la mămica mea, pe care vreau să îl împărtăşesc cu voi:

Draga mea, fiiculiţă, ştii că eu îţi sunt cel mai bun critic. Ţi-am citit articolul din ,,Florile Dalbe” (nr. 29, din 02 octombrie), ,,Poveste dintr-un sat”. Într-adevăr, e poveste. Îţi spun, din inimă, că în unele privinţe nu sunt de acord cu tine. Îţi înţeleg sentimentele, că eşti departe de noi şi ne păşeşti pragul rar. Îţi cunosc dorul de casă şi de satul natal, dar vreau să-ţi spun, draga mamei, că elevi, aşa cum aţi fost voi, sunt tot mai rari. Locul vostru preferat de acasă era biblioteca, acolo era locul de relaxare şi de meditaţie. Mai ţii minte câte ziare şi reviste primeam în fiecare zi? Cum asteptaţi cu nerăbdare poşta? Erau 2 poştaşi, cu şeful 3, abia îşi duceau genţile pline cu ziare şi reviste. Acum a rămas numai şeful poştei, cu o geantă pe jumătate goală. M-a durut faptul că ai menţionat că indeferent de câţi sunt abonaţi, în sat, la ,,Florile Dalbe”, satul tot îţi este drag. Înţeleg că dorul mistuitor de casă a lăsat o umbră şi că pentru tine nu mai contează acest lucru. Ba contează, fetiţa mamei, şi încă foarte mult. Ţi-ar plăcea să revii într-un sat lipsit de cultură? Noi, în şcoală, muncim enorm, atât cu elevii cât şi cu părinţii, privitor la abonare. Discutăm fiecare pagină, le demonstrăm câte lucruri interesante pot afla, că prin intermediul presei îşi pot dezvolta creativitatea, cunoştiinţele, şi în primul rind - CULTURA. Ni se reproşează că există internetul. Elevii buni iau de pe internet numai ceea ce vor şi atât, dar în presă descoperi lucruri mult mai interesante, descoperi lumea întreagă. Presa te educă, iar internetul, în cele mai multe cazuri, te strică. Majoritatea elevilor nu-s controlaţi de părinţi. Pe zi ce trece observăm la elevi un comportament copiat de pe internet. La şedinţe, părinţii ne spun că-s obosiţi, adorm, şi nu văd cât timp pierd şi la ce se uită copiii lor pe internet. Nu sunt de modă veche, dar ştii că sunt pentru cărţi, pentru ziare şi pentru reviste, şi sper că nu vor muri niciodată, este sursa cea mai de încredere pe care o am dintotdeauna. Internetul, dacă nu-i lumină sau dacă s-a stricat calculatorul, dispare şi el. Din presă culegi numai lucruri bune, educative, descoperi şi ceea ce nici nu ţi-a dat prin cap să cauţi pe internet. Şi mai ştii ceva, fetiţa mamei? Am vrut să mai cumpăr de la poştă nişte exemplare din ,,Florile Dalbe” pentru a face cadou celor care nu-s abonaţi şi mare mi-a fost mirarea când am aflat că primesc numai atâtea reviste câţi abonaţi sunt. Dar nu mi-am pierdut speranţa, am plecat la Cantemir - acolo aceeaşi surpriză, la Cahul - la fel. Dar mai mare mi-a fost surpriza când m-am dus la Chişinău, în aceeaşi săptămână, şi la toate chioşcurile, atât pe Ştefan cel Mare, cât şi în împrejurimi, n-am găsit niciun exemplar din ,,Florile Dalbe”, mi s-a spus că nu primesc spre vânzare aşa ceva. Presa pedagogică şi presa pentru copii ne ajută foarte mult, pe noi, profesorii, la instruirea şi educaţia elevilor. Ne doare când vedem că părinţii cheltuie mulţi bani pentru nimicuri, dar se zgârcesc pentru a abona copiii şi nu investesc în hrana spirituală. Clar, nu e vorba de toţi. Avem şi părinţi foarte bine implicaţi. Problema aceasta nu este numai în satul nostru. Azi toate instituţiile au trecut la autofinanţare şi se fac economii. Cea mai mare durere este că acestea se fac în educaţie, cultură şi sănătate. O ţară moare fără ele! Ar fi bine dacă măcar presa pentru copii ar fi finanţată de Guvern sau de sponsori. Şi când te gândeşti, că în comparaţie cu alte ţări, la noi nu sunt atât de multe publicaţii pentru copii: ,,Florile Dalbe”, ,,Tribuna Copiilor”, ,,Alunelul”, ,,Tropoţel şi Tropoţica”', ,,Trop şi Tropa”...

SOS - presa pentru elevi!

Autor: Ecaterina Comanici

Director Gimnaziu Ghioltosu

Raionul Cantemir, R. Moldova

DRAGOSTE PENTRU DOI ŞI-UN SFERT

Să existe oare dragoste pentru doi şi-un pic?

By Tono Stano 1992  "Sense"

“Într-o seară, după ce ne plimbaserăm cu barca şi ne întorceam acasă noaptea pe lună, mă aflam alături de dânsa şi-i admiram buclele şi silueta sveltă, strânsă într-un jerseu, când deodată am priceput că Ea este. În seara aceea mi se părea că ea înţelege tot, tot ce simt şi gândesc eu şi că eu simt şi gândesc lucruri înălţătoare. În realitate însă nu era altceva, decât că jerseul îi venea foarte bine, cum îi veneau şi buclele, şi că, după o zi petrecută în preajma ei, doream o apropiere şi mai mare.

E de mirare cum ai uneori iluzia deplină că frumuseţea înseamnă binele. O femeie frumoasă spune prostii; o asculţi şi nu observi prostia ei, tot ce spune ţi se pare inteligent. Ea vorbeşte şi se poartă abject, iar tu în tot ce face nu vezi decât drăgălăşie. Însă dacă nici nu vorbeşte prostii, nici nu face lucruri urâte şi mai e şi frumoasă, atunci găseşti că-i o minune de inteligenţă şi de moralitate excepţională.” 

Insist asupra pasajului de mai sus extras din “Sonata Kreutzer” de Lev Tolstoi pentru a evidenţia faptul că dragostea/atracţia începe de cele mai multe ori pe baza stimulilor vizuali. Este interesant cum oamenii încep să facă adevărate pasiuni carnale, uitând că la baza unei relaţii stau, de fapt, lucruri mult mai importante. Pasiunea trece şi oamenii îşi zic dezamăgiţi că “dragostea durează doar 3-4 ani”. Credeţi-mă, dragostea poate dura mult mai mult, şi poate creşte văzând cu ochii, poate fi hrănită cu sentimente frumoase, pasiune şi vise. Depinde numai de noi… Şi când zic NOI, mă refer la ambele persoane care s-au angajat în acea relaţie. Iubirea nu se limitează numai la corp. Corpul suferă transformări în timp, anii trec, dar pasiunea poate creşte, odată cu respectul faţă de persoana care îţi stă alături. Cât de frumos poate fi să o priveşti în ochi şi să vezi în ei pasiunile tinereţii care v-au legat încă de la bun început! Cât de frumos poate fi ca, după ani buni de stat împreună, să ieşi de mână cu acea persoană şi încă să mai simţi fluturi în stomac! Şi totuşi de când e lumea, dragostea a fost percepută în diferite culori şi sensuri. 

Să existe oare dragoste pentru doi şi-un pic?!... Atât timp cât iubeşti o persoană îţi pasă de ceea ce simte ea, de fericirea ei şi, oricât de mari ar fi tentaţiile din jur, nu greşeşti pentru că asta înseamnă dragoste. Ea nu se bazează doar pe un corp care se poate îmbolnăvi în orice moment, un corp care în timp se va rida, un corp care va păstra doar privirea de care te-ai îndrăgostit. Iubirea se clădeşte şi se trăieşte din sentimente puternice şi nobile. Odată cu trecerea timpului, putem găsi mereu ceva nou în cel de lângă noi pentru că el/ea se transformă, noi ne transformăm. Contează însă mult armonia în care se dezvolta omul, înţelegerea din cuplu şi maturitatea în gândire şi sentimente. Asta nu exclude inocenţa copilăriei, ea trebuie păstrată mereu în sufletele noastre pentru că EA este acea care ne hrăneşte cu sentimente frumoase şi preţioase...