Steluța

Privind un zor de zi frumos

Cum se înalţă pe sub mare,

Mă-ntreb de un destin umbros

Şi de o stea vărsată-n zare

Ce-a plâns prea mult şi n-a avut scăpare.

Pe clape fuge-un degeţel

Şi caută mireasma dulce

Din acel vesel cântecel

Şi dintr-o şoaptă ce aduce

O licărire şi un zâmbet ce mai curge.

Mosor din galben azuriu,

Tresari acum din colţuri goale,

Ai vrut prea mult de timpuriu,

Acum cerşesti printre altare

Şi te îmbraci într-o mireasmă de culoare.

Mosor micuț din viaţă dalbă

Priveşte zorii cum se-adapă…

Atât de mici...

Suntem atât de mici în lumea asta mare

Furnici printre nisipuri scăldate într-o ploaie

Cu leneșii soldați puși la ușă de pază

Când miile furnici se relaxează-n oază…

Azi rupem din nimic și vrem să facem bine

Iar mâine vine grabnic și ne prinde-n ruine

O pagină prea albă rămâne testament

Pentru copilul firav ce vine din incert…

Suntem atât de mari când lumea pare mică

Și ne uităm de sus la harnica furnică

Și iar ne credem tari, și căutăm în stele

Iluzii pentr-o viață frumoasă ca de zee…

.•´´¯`•´❤`•´¯`•. .•´Castelul meu`•. .•´´¯`•´❤`•´¯`•.

Azurul ma sărută și clipește,

Și povestește,

Zice doar să iert

Steluțe si pămantul mult prea alb

Si universul fiert.

O rugăciune

și un îngeraș

m-au aplecat .

Privit-am iar incert

la ochii veseli

de dolofănaș

cu ochii-mi palizi

scoși din gandul sterp

din marea aburindă

ce suspină,

din departarea

poate mult aproape.

Și iau nisipul,

să îl fac oglindă,

să fac din el sonate

cu mici șoapte

Cernut cu unda visului-copil,

din praf adun

grămezi de aur viu.

Cu-n spirit vechi și apă plămădesc

castelul din trecutul pămantesc.

Cu turnulețe albe,

iar ele calde-n mare sa se scalde

Un îngeraș,

posibil mult prea dulce,

surade cu un ochi verzui

și-aduce

aroma de acasă de gutui

legandu-mă d-eternul EU...

Rămai !

Un îngeraș cu aripi mari de zeu.

Îngerul meu!

Zice c-ajută

mii de scoici strangand

Bizare, mici,

și le așeză-n rand

Apoi le-aruncă vii pe un nisip.

Castelul mării dure-a devenit !

Și am plecat... din marea aburindă

cu o privire din acea oglindă.