sâmbătă, 18 septembrie 2010

Amintiri calde :)

Amintirile... ce sunt ele oare ?
Știm ca pot fi frumoase sau triste și... mi-am amintit acum câteva zile de veselia sărbătorilor din copilărie, de gustul lor și când vorbesc de gust, chiar la asta ma refer.
ERAU DULCI !
În pomul de crăciun părinții aveau grijă să ascundă în fiecare zi ciocolate mai mici sau mai mari. Le culegeam ca pe niște fructe și a doua zi apăreau altele :d. Pareau că nu se mai termină. Aveau un gust deosebit, altfel față de cele din zilele obișnuite. Parcă și mirosul era altfel. Și așa alergam în fiecare dimineață spre acel pom. Alergam dezbrăcați cu tălpile goale și cu sufletul la gură, nerăbdători să mai vedem o minune.
Poeziile pentru serbările de la grădiniță erau învățate cu emoție. Abia așteptam evenimentul, iar când venea nu mai simțeam nici picioarele, obrajii începeau să ardă, iar ochii sclipeau de fericire.
TRĂIAM ACEL MOMENT MAGIC!
Moș Crăciun era idealizat, era cel mai iubit mos. Părea sever, dar în același timp atât de bun! Un miracol! Bomboana pe care ți-o dădea avea gustul ciocolatei din pom. O savuram pană la ultima bucățică...
Globulețele, fulgii de hartie albă, panglicile colorate, bradul cu mirosul de conifere, personajele vesele, toate s-au unit într-un TOT imens care a reușit să sculpteze în sufletul meu un loc aparte.
Din când în când deschid ușița amintirii calde și retrăiesc acele emoții, acea savoare, acele clipe.
Sunt momente din trecut, frumoase prin aglomerația culorilor și simplitatea faptelor.
Sunt clipe de vis, un vis frumos numit COPILĂRIE!

marți, 7 septembrie 2010

Lumină vie

Lumină vie din albastru pur
Mă cheamă-n raza galbenă de-azur
Cu-n verde crud te rog să mă cununi
Să uit de negru și amărăciuni
Lumină vie din albastru cânt
Mă cheamă-n raza creață dintr-un vânt
Un mov să-mi pui pe creștet și pe nor
Să uit de lacrima ce-a curs ușor
Voi rupe sarea dintr-o pâine albă
Voi presăra-o pe-o felie caldă
Ce seamănă cu dragostea străveche
Rămasă astăzi fără de pereche
Cu ochi și minte într-o zi fierbinte
Ea curge-n gheață căutând cuvinte
Sorbind dintr-un șuvoi plin de verdeață
Și cu o strună de pian învață
O terță nouă dintr-un do major
Uitată-i paralela la minor
Doar amintirea a rămas în timp
Urcată azi la rangul de Olimp.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Speranța

Și... un nou vis pe pagina de gheață
Frumos ca bruma și plin de povață
C-un ideal sculptat la căpătâi
Dar... să vedem ce s-a-ntâmplat întâi
Rugatu-m-am eu mult, un an și-o lună
Ca steaua mea cea dragă să n-apună
Și într-o noapte a venit răspunsul
Zicând că încă n-a apus apusul
Mă ia de mână prea prietenește
Mă duce pe un vârf și-mi povestește
De-acea câmpie plină cu zăpadă
Pe care prea puțini pot să o vadă
Mi-a dat vre-o trei prieteni... poate patru
Mi-a dăruit din vântul cald și sacru
Apoi văzut-am razele plăpânde
Și am simțit cum soarele-mi pătrunde
Prin vine și prin corp, ca o licoare
Venind din peșterile reci și goale
Am coborât din nou în lumea vie
Cu o speranță într-o melodie :)

Poveste

Alerg în timp și caut prin ruine
Și fug de tine, apoi fug de mine
Iar tatăl, soarele, mă dojenește
Că floarea din grădină se-ofilește
Da! Am uitat să picur ploicica
Azi m-am jucat cu dragostea și frica
Și mama Lună are-un zâmbet dulce
Încearcă zilnic seara să mă culce
Cu o poveste ruptă dintr-o carte
Cu pagini albe și prea colorate
Aștept s-adoarmă și-apoi zbor ușor
Spre freamătul ce vine din pridvor
Acolo fac piticii casă nouă
Cu un acoperiș pestriț de rouă
Cu turnulețe mii scăldate-n soare
Cu mici ferestre ce dau înspre mare
E albă casa ca o păpădie
Mă roagă să revin și mă îmbie
În camera cea roșie ca focul
Că poate voi găsi în ea norocul
Pereții au picturi cu iepurași
Pufoși, micuți și tare drăgălași
Cu ochii mărgeluțe jucăușe
Stau tolăniți prin iarbă și brândușe
În mijloc e-o măsuță străvezie
Pe ea un trandafir și-o poezie
Cântată de un Pan într-o pădure
Căutător de flori tandre și pure...
O rază îmi alintă a mea geană
De-o nouă zi îmi cântă și mă-ndeamnă
Să mă trezesc din visul de poveste
Să gust din lumea care încă... ESTE...