ALTAIR

Privire, tu, ruptă din soare,
Copil de mare încântare,
Ești raza blândă, luminoasă,
În care zâna-și are casă...

Te miști, prin ceruri, visătoare,
Ești printre aștri călătoare;
Ai și trecut, ai și prezent,
Și viitorul ți-e incert...

Dar ce contează, când, din mers,
Te soarbe-ntregul Univers?!