În memoriam Grigore Vieru

       Ştii oare că astăzi se împlinesc şaptezeci şi şapte de ani de la naşterea marelui poet Grigore Vieru ?

Mă doare să ştiu că lumea uită,  uită esenţialul şi lucrurile cu adevărat valoroase. Mai ştii tu ROMÂNE cine ţi-a cântat ţara, limba şi neamul? Admirăm idealuri străine toată viatţa şi murim în patima neştiinţei căci mereu ne gândim la ce are vecinul în ogradă şi nu evaluăm comorile noastre, nici după ce le-am pierdut…

      …şi eu uit…

      Am crescut cu poeziile lui Grigore Vieru şi mult mi-a plăcut graiul lui atât de simplu şi melodios. A trăit ca un om simplu, dedicându-se idealurilor sale şi a murit cu aceeaşi credinţă. Ce frumos mi-au alintat auzul în copilărie "Casa Părintească", "În limba ta", "Mi-e dor de tine mamă", "Mulţumim pentru pace" şi multe alte versuri pe care ar trebui să le păstrăm cu sfinţenie astăzi şi să le transmitem copiilor asemeni unui testament cultural.

      Poezia "În limba ta" a avut un impact deosebit asupra copilului din mine. Sinceritatea sentimentelor exprimate este şi aici prezentă, aşa cum se poate observa în fiecare poezie scrisă de Grigore Vieru. Simplitatea trăirilor relevă un caracter puternic al scriitorului, deoarece tocmai aceste trăiri simple au reuşit sa sensibilizeze spiritul meu din copilărie.

În limba ta

În aceeaşi limbă

Toată lumea plânge, 

În aceeaşi limbă

Râde un pământ.

Ci doar în limba ta

Durerea poţi s-o mângâi, 

Iar bucuria

S-o preschimbi în cânt.

În limba ta

Ţi-e dor de mamă, 

Şi vinul e mai vin, 

Şi prânzul e mai prânz.

Şi doar în limba ta

Poţi râde singur, 

Şi doar in limba ta

Te poti opri din plâns.

Iar când nu poţi

Nici plânge şi nici râde, 

Când nu poţi mângâia

Şi nici cânta, 

Cu-al tău pământ, 

Cu cerul tău în faţă, 

Tu taci atuncea

Tot în limba ta.

      Îmi amintesc foarte clar cum de 8 martie era nelipsită poezia "Mi-e dor de tine mamă" şi de fiecare dată, cel care o recita încerca emoţii puternice. Poate din cauza audienţei, dar sunt sigură că şi cuvintele aveau importanţa lor. "Stele, lacrima, privire, mamă, gradină, lumină, văzduhul gurii, nemuritoare carte, dor, omenire, fără moarte, coamă, vorba-ţi caldă, năframă, aproape"… Atâtea cuvinte sensibile adunate în versuri melodioase cu siguranţă ating coardele sufletului.

Mi-e dor de tine, mamă

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o samă, 

Mi-e dor de-a ta privire, 

Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină

Cu flori, cu nuci şi mere, 

A ochilor lumină, 

Văzduhul gurii mele!

Măicuţo, tu: vecie, 

Nemuritoare carte

De dor şi omenie

Şi cîntec fără moarte!

Vînt hulpav pom cuprinde

Şi frunza o destramă.

Mi-e dor de-a tale braţe, 

Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii

Cu vifore în coamă.

Mi-e dor de vorba-ţi caldă, 

Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge faţa

Ori poate-a ta năframă.

Sunt alb, bătrîn aproape, 

Mi-e dor de tine, mamă.

      Azi vreau doar să-mi reamintesc cu drag acele cuvinte care mi-au înseninat copilăria. În această zi vreau să cânt "În limba mea" "Mi-e dor de tine mamă" sperând că şi voi veţi "Reaprinde(ţi) candela" în casa sufletului vostru luminându-vă fiinţa românească.