Regrete...

Suspin, ciorchini dulci savurând și mă îmbăt cu un nectar,
Și cer prea mult din tot ce ai, plângând lângă al tău altar.
“Quo vadis ?” mă întreb mereu, sperând o cale să găsesc,
Dar fără să-nțeleg de ce, ajung cuvinte să cerșesc.

Lumina lunii mă îndeamnă spre calea vechiului apus,
“Je ne regrette rien” îmi zic, gândindu-mă la ce-ai adus.