Străinule din bolta cea albastră
LăsaTu-M-ai incertă la fereastră
Să-ncununez durerea cu o stea
Străinule, pierdut din calea mea
Prietene cu dulce-nfăţisare
Mă plimbi prin clipe albe şi stelare
Câmpiile uitate le-ai redat
Cui?! Unui suflet prea îngândurat !
Şi nu sunt demnă de a Ta chemare
Spre nordul cu-aurore boreale
Si plâng cu-a mea claviatură-n vânt
Umilă sunt la faţă şi în gând
Sunt spaţii care ne despart şi timpuri
Cuvinte reci, uitate şi cu riduri
Lăsat-am uşa într-adins deschisă
Şi candela din cameră aprinsă
Străin imi eşti şi viaţa mi-e închisă …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu