Suntem atât de mici în lumea asta mare
Furnici printre nisipuri scăldate într-o ploaie
Cu leneșii soldați puși la ușă de pază
Când miile furnici se relaxează-n oază…
Azi rupem din nimic și vrem să facem bine
Iar mâine vine grabnic și ne prinde-n ruine
O pagină prea albă rămâne testament
Pentru copilul firav ce vine din incert…
Suntem atât de mari când lumea pare mică
Și ne uităm de sus la harnica furnică
Și iar ne credem tari, și căutăm în stele
Iluzii pentr-o viață frumoasă ca de zee…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu