OAMENII ȘI SĂRBĂTORILE

Ce suntem oare noi oamenii? Unii avem chip de înger și suflet nergu, alții sunt sunt mai puțin norocoși fizic, dar pot fi foarte buni… Există și celelalte variante: frumos în tot ce ești și faci sau invers. Noi oamenii, suntem niște ființe plăpânde, fără prea multă forță față de tot ce ne înconjoară și, indiferent cât de încrezuți putem fi, trebuie să recunoaștem că suntem totuși atât de mici. Ne alintăm cu tot ce ne poate da viața sau ne luptăm și pentru ultima bucățică de pâine, cucerim sau pierdem, murim… Uneori ne dăm seama cât de importante pot fi anumite lucruri și mai ales câtă importanță poate avea acel cuvânt și sensul lui  « familie ». Noroc cu sărbătorile că ne mai amintim și noi de cei dragi (cei care încă o mai fac). Dacă n-ar fi ele, probabil ne-am închide în birourile noastre și am uita definitiv că existăm și putem respira un aer proaspăt într-o pădure. Și dacă tot am adus vorba de sărbători, voi încerca să vă descriu cam ce înseamnă unele sărbători în satul meu natal. Încă de prin anii nouăzeci au încercat intelectualii satului să facă demersuri ca sărbătorile sfinte să se țină pe stil nou. Au făcut mici planuri și au decis: « gata, noi primim cu uratul și semănatul pe stil nou, ceilalți să primească pe stil vechi ». Dar nici să-i clintești pe bătrâni din crezurile lor învechite, n-au vrut să adere la această idee subtilă și au ținut-o pe a lor. Copii, bucuria lor. Umblau pe la case și pe vechi și pe nou, de nu mai știau gospodinele când să se oprească din copt și primit urători. Apoi veniră anii cei grei de după nouăzeci, ideea cu sărbătorile pe nou pică definitiv, adică "de ce sa primesc eu de două ori cu uratul și semănatul, când baba Ileana de peste drum închide poarta și o deschide doar cand vrea ea ?" ( pe vechi ) . Ei, și uite așa, au rămas tinerii să facă tot după voia bătrânilor din sat , la fel se întâmplă prin toată țărișoara. Știți voi, acea țară parcă uitată de lume ? Sărbătorile se țin doar în case, afară totul pare pustiu. Ici colo se ițeste câte o lumină jucăușă prin sate și parcă cineva îți șoptește că totuși e sărbătoare. Globuri și brăduți pe străzi împodobiți?! Bineînțeles că nu! De unde? Lumea? Pare din ce în ce mai rea, probabil din cauza sărăciei. Copiii, abia așteaptă pachetul din Italia, parcă au uitat și ei de ce-i frumos și cum să se mai joace… sau poate nu, poate e doar iluzia a unui simplu trecător care ajunge foarte rar în acele locuri .