un vers

Nimicul de s-așterne pe cărare

Prefă-te că îl vezi în lumea mare

Deși ești chior la ce are de zis

El va voi să îl privești pieziș

Probabil va peți un vesnic NU

Trecând alene peste ce ești TU

O lume-i la picioare și privește

Și bâlbâie metafore pedestre

Spre lumea din Olimp cu a ei zei

Și-i plină lumea-ntreagă de mișei

Ei doar pândesc ruine-n vorbe dulci

Să ți le dea pe un mormânt de cruci

Culege vise din troiene-nalte

Și lasă vântul în văzduh să salte

Să dea din coarnele-i gătite-n salbe

Și să te scalde printre valuri calde

S-alergi acolo c-o balenă albastră

Să frigi plancton și să i-l dai  în glastră

Și mâine să dansezi în taine clipe

Abandonat în orele aripe

Plivite-naltul veșnicului cânt

Printre fecioare legănate-n vânt

C-un vers non-sens îmbălsămat cu vin

Rămai un veșnic călător infim