Atat de... "inteligent"!

 - Ești atât de inteligent că nu știi nici să comunici!

- Cu mine vorbiți,  îl întrebă birjarul. 

- Nu cu mine, cel de mâine! Cu TINE, dobitocul meu! Cât mai avem până la VILĂ... pardon, CONAC?

- 2 spre 3... în timpii universului,  răspunse birjarul bâlbâindu-se! 

- 6 spre infinit! Doamne,  am ajuns! Apropie-te dd cutia poștală... Așa... Nu, cretinule, nj 2 spre 3! 6 spre infinit! AȘA! Să citesc! Da... tânărul citi tremurând și puse foaia în buzunar... E corectă adresa. Lasă-mă la scară.  La scară,  neghiobule!

- Da... 2 spre 3!

- 6 spre infint! AICI!... Gata!

Tânărul coborî tremurând după care urcă scările și întra în conac. Tremura de frig. Servitoarea îi luă paltonul ud și îl duse la uscat.

Citi ziarul, dar nimic nu îi atrase atenția în mod deosebit.  Privi la ceasul de pe mana, apoi la orologiul de pe perete. Ticăitul mergea cu exactitate. Ar fi trebuit să îi spună birjarului să mai stea, să ajute pe acolo. Se ridică și își numără umbrele pașilor... acestea se hlizeau alene pe lespezi de piatră îngălbenită de timp.

- Și... N-AM UITAT... își zise el... 

Se apropie de masă și scoase dintre crestături o foaie de hârtie.  Trandafirul desenat ascundea cifrul atât de necesar. Tânărul îl memoră cu teamă și aruncă hârtia în foc. Apoi se apropie de scris și scoase o cutie cu cifru.

- Aici erai... își spuse el și desfăcu încuietoarea...

Când servitoarea reveni, îl găsi cu fața lividă, zâmbind ciudat. Nu s-a mai mișcat... Ajunse în lumea... LUI...

- Încotro? îl întrebă birjarul.

- Mai la dracu, TE ROG!

- A, uitasem... unde mai exact? 2 spre 3?

- 6 spre infinit!

- A, da... 

- Vezi că știi!...

Cerberus, iar Cerberus

 - Tradu! îl rugă tânărul. 

- Domnul meu, sunt un om umil. Nu mă tocmesc cu umbrele de pe lângă Cerber.

- E treaba ta, birjare! Eu vreau să ajung la conac și cât mai repede.

- Nu e de competența mea să traduc! domnul meu.

- Proști și imbecili ce sunteți! De unde vă tot găsesc? Nu mă înțeleg cu voi și gata!

- Iertare!

- Ce zice umbra?

- Ca nu sunteți în registru. Vă caută de ceva timp!

- Nu sunt în carte? Dar... cum așa?

- Nici eu nu înțeleg,  doar au scris.

Tânărul scoase din cufăr o cutie și o întinse birjarului. 

- Dă-i ca plată pentru drum.

- Se face, domnul meu! 2 spre 3?

- 6 spre infinit.

- Am înțeles, domnul meu! 

Roțile se strămbară sub greutatea curbei luate. Ajunseră spre seară la destinație. La drum stătea pironită o cutie poștală. 

Călătorul verifică corespondența prin stropii de ploaie. Mănușa i se coloră de albastrul nămolului ce atinse hârtia îngroșată. 

- Ceva noutăți,  domnul meu? întrebă birjarul curios. 

- Aceeași poveste... Vai, dar nu ocoli... Mai la dracu'... TE ROG! Doar acolo... tot ce îți DOREȘTI... se întâmplă...

- Deci începem: A FOST ODATĂ,  CA... NICIODATĂ!

- BINEÎNȚELES! Vezi că... ȘTII!

- Ha, ha, ha...

- Odă EX-NOUĂ, CELOR BINECUVÂNTAȚI de Dumnezeu... SĂ ÎI VEDEM... LUCRAREA!

FINAL

...

Înțelepciuni... târzii...

- Nu vă înțeleg!

- Că ești un prost, iată de ce!

- Javră ordinară!...

Tânărul aruncă hârtiile cât colo...

- Ce se întâmplă,  domnul meu?! întrebă birjarul.

- Nu-mi iese cifrul ordinar! 

- Păi și... trebuie?

- Trebuie... că e povestea... Mă rog... Să nu încurci drumul.

- Da, știu... 2 spre 3, domnul meu.

- 6 spre infinit... Of, Doamne!

- De Cerber să ne ferim, că de restul... vă ocupați dumneavoastră,  nu-i așa?

- Mi-am amintit cifrul!

- O, ce veste BUNĂ! 2 spre 3?

- Nu... 6 spre infinit...

- Javră ordinară! urlă birjarul.

Cățelul negru schelălăi... 

- Ce se întâmplă? îl întrebă tânărul. 

- Cerber... cățelul de 2 spre 3...

- 6 spre infinit e drumul spre conac, OMul lui Dumnezeu!

...

Discuții & Discuții

Tânărul se opri brusc și cercetă zona. Conacul părea bine securizat și uitat în timp... Mă rog... pentru unii, își zise el... Intră și servitoarea îi aduse ceaiul. Citi ziarul, dar nimic nu îi atrase atenția în mod deosebit.  Privi la ceasul de pe mana, apoi la orologiul de pe perete. Ticăitul mergea cu exactitate. Ar fi trebuit să îi spună birjarului să mai stea, să ajute pe acolo. Se ridică și își numără umbrele pașilor... acestea se hlizeau alene pe lespezi de piatră îngălbenită de timp.

- Și... N-AM UITAT... își zise el... 

Se apropie de masă și scoase dintre crestături o foaie de hârtie.  Trandafirul desenat ascundea cifrul atât de necesar. Tânărul îl memoră cu teamă și aruncă hârtia în foc. Apoi se apropie de scris și scoase o cutie cu cifru.

- Aici erai... își spuse el și desfăcu încuietoarea...

Când servitoarea reveni, îl găsi cu fața lividă, zâmbind ciudat. Nu s-a mai mișcat... Ajunse în lumea... LUI...

- Încotro? îl întrebă birjarul.

- Mai la dracu, TE ROG!

- A, uitasem... unde mai exact? 2 spre 3?

- 6 spre infinit!

- A, da... 

- Vezi că știi!...

Unde... doriți?

 - Unde doriți?

Birjarul opri caii și privi în urmă. 

- Mai la dracu', dacă se poate!

- 2 sau 3 metri?...

- 6 spre infinit...

- Am înțeles, domnul meu! 

Roțile se strămbară sub greutatea curbei luate. Ajunseră spre seară la destinație. La drum stătea pironită o cutie poștală. 

Călătorul verifică corespondența prin stropii de ploaie. Mănușa i se coloră de albastrul nămolului ce atinse hârtia îngroșată. 

- Ceva noutăți,  domnul meu? întrebă birjarul curios. 

- Aceeași poveste... Vai, dar nu ocoli... Mai la dracu'... TE ROG! Doar acolo... tot ce îți DOREȘTI... se întâmplă...

- Deci începem: A FOST ODATĂ,  CA... NICIODATĂ!

- BINEÎNȚELES! Vezi că... ȘTII!

- Ha, ha, ha...

- Odă EX-NOUĂ, CELOR BINECUVÂNTAȚI de Dumnezeu... SĂ ÎI VEDEM... LUCRAREA!

FINAL

...

În... imbecilitatea lor de poveste

 A, deci continui să... PUI... să... TORNI!... povestea vieții tale de... puncte, puncte....

ÎN IMBECILITATEA TA... continui să speri... că în adâncul tău cutarică nu îți construiește DRUMUL... spre... IA MAI DU-TE DRACULUI!...

ȘI... la ce mă refer aici...

La cei care continuă în stupizenia lor să ți de bage în suflet cu... pupat în spate... poate că... poare că...

Ua mai pupați-vă și între voi.

Căci bunul simț și cultura celor 7 ani de acasă nu se găsește pe toate drumurile. 

Și... dacă eu încerc să mențin un dialog civilizat nu înseamnă că trebuie să insiști... SĂ TE PLAC...

Această abordare directă duce la degradarea dialogului cu risc de... final urât... discutabil... și nedorit.

NU VĂ MAI BĂGAȚI ÎN SUFLET UNDE NU AVEȚI... LOC!

Mulțumiți-vă cu 1 BUNĂ ZIUA 

ȘI... LA REVEDERE!

NU DERANJA!

Căci da, finalul poveștii se numește:

IA MAI DU-TE... DRACULUI dacă INSIȘTI!

VEZI CĂ TE AȘTEAPTĂ!

...

- Ați terminat de scris,  domnul meu? se auzi vocea secretarei?

- Da... puteți lua hartiile... Doamne, am ațipit?

- Da. Vă aduc ceva de băut?

- Un pahar cu apă. 

- 2 spre 3, domnul meu?

- Nu, 6 spre infinit.

- Cum doriți! Treaba dumneavoastră! Nouă ni se recomandă 2 spre 3.

- 6 spre infinit... domnișoară!

AFACERI

 Lumea e cum e... iar viața de zi cu zi ne arată și ne demonstrează adevărate povești. Aceste povești trebuie privite și înțelese cu iz ironic și o cale spre optimism. 

Niște colege vorbeau de un fost patron că ține firma doar ca hobby, că banii lui îi ajung cât să-și pună și în cap. Sau la alt job se specula că se fac învârteli pe la spate (speculă de Turcia)... Că din ce să trăiască bieții de ei?... Din munca de zi cu zi? E imposibil!

Cert e că dacă vrei să îți deschizi o firmă, trebuie să ai oameni de încredere.

Omul muncitor și dedicat e modelul de perfecțiune. 

Dar viața e un model de SCENARIU de FILM foarte interesant. 

Un model care ar lasă cu gura căscată și pe "Scaraoțchi" care la final ar trage linie și... si-ar face bine treaba.

Nu de alta, dar trebuie să dea darea de seamă celui de sus.

Toate cele... bune!

De 2 ori măsoară & 1 dată... taie.