Atat de... "inteligent"!

 - Ești atât de inteligent că nu știi nici să comunici!

- Cu mine vorbiți,  îl întrebă birjarul. 

- Nu cu mine, cel de mâine! Cu TINE, dobitocul meu! Cât mai avem până la VILĂ... pardon, CONAC?

- 2 spre 3... în timpii universului,  răspunse birjarul bâlbâindu-se! 

- 6 spre infinit! Doamne,  am ajuns! Apropie-te dd cutia poștală... Așa... Nu, cretinule, nj 2 spre 3! 6 spre infinit! AȘA! Să citesc! Da... tânărul citi tremurând și puse foaia în buzunar... E corectă adresa. Lasă-mă la scară.  La scară,  neghiobule!

- Da... 2 spre 3!

- 6 spre infint! AICI!... Gata!

Tânărul coborî tremurând după care urcă scările și întra în conac. Tremura de frig. Servitoarea îi luă paltonul ud și îl duse la uscat.

Citi ziarul, dar nimic nu îi atrase atenția în mod deosebit.  Privi la ceasul de pe mana, apoi la orologiul de pe perete. Ticăitul mergea cu exactitate. Ar fi trebuit să îi spună birjarului să mai stea, să ajute pe acolo. Se ridică și își numără umbrele pașilor... acestea se hlizeau alene pe lespezi de piatră îngălbenită de timp.

- Și... N-AM UITAT... își zise el... 

Se apropie de masă și scoase dintre crestături o foaie de hârtie.  Trandafirul desenat ascundea cifrul atât de necesar. Tânărul îl memoră cu teamă și aruncă hârtia în foc. Apoi se apropie de scris și scoase o cutie cu cifru.

- Aici erai... își spuse el și desfăcu încuietoarea...

Când servitoarea reveni, îl găsi cu fața lividă, zâmbind ciudat. Nu s-a mai mișcat... Ajunse în lumea... LUI...

- Încotro? îl întrebă birjarul.

- Mai la dracu, TE ROG!

- A, uitasem... unde mai exact? 2 spre 3?

- 6 spre infinit!

- A, da... 

- Vezi că știi!...