Cerberus, iar Cerberus

 - Tradu! îl rugă tânărul. 

- Domnul meu, sunt un om umil. Nu mă tocmesc cu umbrele de pe lângă Cerber.

- E treaba ta, birjare! Eu vreau să ajung la conac și cât mai repede.

- Nu e de competența mea să traduc! domnul meu.

- Proști și imbecili ce sunteți! De unde vă tot găsesc? Nu mă înțeleg cu voi și gata!

- Iertare!

- Ce zice umbra?

- Ca nu sunteți în registru. Vă caută de ceva timp!

- Nu sunt în carte? Dar... cum așa?

- Nici eu nu înțeleg,  doar au scris.

Tânărul scoase din cufăr o cutie și o întinse birjarului. 

- Dă-i ca plată pentru drum.

- Se face, domnul meu! 2 spre 3?

- 6 spre infinit.

- Am înțeles, domnul meu! 

Roțile se strămbară sub greutatea curbei luate. Ajunseră spre seară la destinație. La drum stătea pironită o cutie poștală. 

Călătorul verifică corespondența prin stropii de ploaie. Mănușa i se coloră de albastrul nămolului ce atinse hârtia îngroșată. 

- Ceva noutăți,  domnul meu? întrebă birjarul curios. 

- Aceeași poveste... Vai, dar nu ocoli... Mai la dracu'... TE ROG! Doar acolo... tot ce îți DOREȘTI... se întâmplă...

- Deci începem: A FOST ODATĂ,  CA... NICIODATĂ!

- BINEÎNȚELES! Vezi că... ȘTII!

- Ha, ha, ha...

- Odă EX-NOUĂ, CELOR BINECUVÂNTAȚI de Dumnezeu... SĂ ÎI VEDEM... LUCRAREA!

FINAL

...