Visând vioare în acorduri inelare,
altarul vieții îl transformi râzând.
O! Primăvară crud-a tinereții,
visezi prea mult în scorburi de pământ !
Privesc la tine cu o mică rugă,
m-acoperi cu un cer și mă-nfiori,
zâmbești dulceag
și ne privești cu milă,
când dulce fag
ți-aducem jertfă-n prag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu