... să o RE-DESCOPERIM, CA SĂ O RE-TRĂIM!

            Așa.. și nu înțeleg de ce mă emoționez atât de mult la vederea unui copil. Poate pentru că văd în el un îngeraș… pentru că asta sunt ei, copiii – ÎNGERI! Îi văd fața mică…o mutrișoară ce reflectă curiozitate insistentă, dar nevinovată ce investighează cu mare atenție fiecare colțișor, privire, lumină, cuvânt… Nu ai ce să îi reproșezi. Ochii jucăuși exprimă inocență întruchipată și îți dai seama că și tu ai fost cândva ca el, un înger fără aripi… Și parcă ai vrea să îl ții de mânuță și să îl rogi să rămână copil, să nu renunțe la această  magie în care trăiește, să păstreze inocența, să o cultive și să ne determine și pe noi să o RE-DESCOPERIM, CA SĂ O RE-TRĂIM!

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.