duminică, 29 martie 2020

Crăiasa fată



M-aplec în fața ta, Măicuță
Tânjesc după sărutul tău
Plecat-am prea departe poate
Acum aș vrea, la pieptul tău,
Să stau. Să-ți simt căldura dragă,
S-ascult poveștile cu prinți
Și să mă joc cu a ta salbă...
Vai! Dor mi-e de ai mei părinți!
Mi-e dor de soarele fierbinte
Ce-ncununa, în zi de vară,
O carte de învățăminte,
Ce-o răsfoiam eu, până seară...

Trecut-au anii mult mai mulți,
Acum sunt rece ca ghețarul,
Stau rătăcită printre munți,
Cu fața rece ca și varul;
Aștern cuvinte fără noimă,
Sperând, la clipa fermecată,
Să ies din starea mea de comă,
Să redevin Crăiasa Fată,
S-ștern câmpii din infinit
Pe-un orizont, mult îndrăgit!

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Superb! Din întâmplare am nimerit şi pe blogul dv. şi am aflat că suntem din Braşov. Din acest motiv mi-am permis o repostare pe reţeaua de socializare Cronopedia în speranţa că vom putea colabora (pe site sau la revistele noastre Cronos şi Taifas literar)
    http://lenusa.ning.com/forum/topics/stamacasa-si-citm-batmandru-lucia-craiasa-fata

    RăspundețiȘtergere