Crăiasa fată

M-aplec în fața ta, Măicuță

Tânjesc după sărutul tău

Plecat-am prea departe poate

Acum aș vrea, la pieptul tău,

Să stau. Să-ți simt căldura dragă,

S-ascult poveștile cu prinți

Și să mă joc cu a ta salbă...

Vai! Dor mi-e de ai mei părinți!

Mi-e dor de soarele fierbinte

Ce-ncununa, în zi de vară,

O carte de învățăminte,

Ce-o răsfoiam eu, până seară...

Trecut-au anii mult mai mulți,

Acum sunt rece ca ghețarul,

Stau rătăcită printre munți,

Cu fața rece ca și varul;

Aștern cuvinte fără noimă,

Sperând, la clipa fermecată,

Să ies din starea mea de comă,

Să redevin Crăiasa Fată,

S-ștern câmpii din infinit

Pe-un orizont, mult îndrăgit!