Și... un nou vis pe pagina de gheață
Frumos ca bruma și plin de povață
C-un ideal sculptat la căpătâi
Dar... să vedem ce s-a-ntâmplat întâi
Rugatu-m-am eu mult, un an și-o lună
Ca steaua mea cea dragă să n-apună
Și într-o noapte a venit răspunsul
Zicând că încă n-a apus apusul
Mă ia de mână prea prietenește
Mă duce pe un vârf și-mi povestește
De-acea câmpie plină cu zăpadă
Pe care prea puțini pot să o vadă
Mi-a dat vre-o trei prieteni... poate patru
Mi-a dăruit din vântul cald și sacru
Apoi văzut-am razele plăpânde
Și am simțit cum soarele-mi pătrunde
Prin vine și prin corp, ca o licoare
Venind din peșterile reci și goale
Am coborât din nou în lumea vie
Cu o speranță într-o melodie :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu