sâmbătă, 4 septembrie 2010

Poveste

Alerg în timp și caut prin ruine
Și fug de tine, apoi fug de mine
Iar tatăl, soarele, mă dojenește
Că floarea din grădină se-ofilește
Da! Am uitat să picur ploicica
Azi m-am jucat cu dragostea și frica
Și mama Lună are-un zâmbet dulce
Încearcă zilnic seara să mă culce
Cu o poveste ruptă dintr-o carte
Cu pagini albe și prea colorate
Aștept s-adoarmă și-apoi zbor ușor
Spre freamătul ce vine din pridvor
Acolo fac piticii casă nouă
Cu un acoperiș pestriț de rouă
Cu turnulețe mii scăldate-n soare
Cu mici ferestre ce dau înspre mare
E albă casa ca o păpădie
Mă roagă să revin și mă îmbie
În camera cea roșie ca focul
Că poate voi găsi în ea norocul
Pereții au picturi cu iepurași
Pufoși, micuți și tare drăgălași
Cu ochii mărgeluțe jucăușe
Stau tolăniți prin iarbă și brândușe
În mijloc e-o măsuță străvezie
Pe ea un trandafir și-o poezie
Cântată de un Pan într-o pădure
Căutător de flori tandre și pure...
O rază îmi alintă a mea geană
De-o nouă zi îmi cântă și mă-ndeamnă
Să mă trezesc din visul de poveste
Să gust din lumea care încă... ESTE...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu