Privesc spre Ea
o Eva cum ar trebui să fiu
cu lacrimă pe-obraz de cer albastru
femeie
dintr-o lume ce-a apus
prin lunci și văi tot căutând visând
romantic
la un prinț pe calul alb
prin basme răsfoind rapsodii calde
cu plete aurii pe umeri salbe.
Sclipirile ramas-au astăzi seci
frumoasă zee
trebuia să pleci ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu