Mă vei iubi când n-oi fi nimeni?

Mă vei iubi când n-oi fi nimeni?
O umbră se-auzi-ntr-o seară
Când n-oi fi rouă, ci ruine
Un suflet rânced
Prin suspine?
Mă vei iubi când plouă cerul?
Cu lacrimi grele și amare
De va fi lună
Va fi soare
Voi fi a ta îmbrățișare?
Răstălmăcite
În cuvinte
Umbra rămase-n al ei vis
Cuprins de neștiință-n cripte
Răspunsul?
Nu e de atins
Chemarea-a fost
Pierdută-n zări
Și-n mări cu tristele-i uitări
Cu întrebări, dacă vreodată
Va fi răspuns
Fără… errata