Cuvintele mi-s mult prea simple
Când ochii mi-i ridic la cer
Citesc din carte lucruri sfinte
Sperând să-mi dai din tot ce sper
Căzut-am în abisul sacru
Pe care tu l-ai pus în drum
Și am gustat din fructul acru
Apoi m-am transformat în scrum
Doar ochii au rămas, privirea
Cu-o rugăciune stinsă-n glas
În ei mai poți citi sclipirea
De te oprești să faci popas
Căci ne-nțeleasă mi-e gândirea
Și-al vieții vals...
Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu