Toamna

Privesc pe geamul fumuriu

Cum toamna cade la picioare

Azi colorează-n ruginiu

Parfumul vieților stelare

Mă-ndrept spre ușa din stejar

Și ies în frigul de afară

Cu frunzele mărgaritar

Ce poartă bruma ca povară

Și parcă aud din când în când

O pasăre de stol uitată

În fața iernii cu-a ei dinți

Ce-o va-nșfăca de gât pe dată

Adulmec timpul răcoros

Privind alene spre răscruce

Mă-ntorc la locul călduros

Din casa vestedă, dar dulce.