ASTĂZI

Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre artă. Este subiectul meu preferat, se poate vedea şi în CV-ul meu literar la hobby-uri: arta și formele ei. Noi, oamenii, pe cât suntem de asemănători, pe atât de diferiţi. Ce este prioritar pentru mine în viaţă, s-ar putea să nu fie pentru mulţi. Dacă unii consideră că viaţa se trăieşte în cluburi şi într-o continuă distracţie, mie mi se pare un mod de a-mi pierde timp preţios în care îmi pot transpune gândurile pe nişte pagini, tablouri noi sau chiar poveşti. Mai exact, fiecare cu ce-i place! Uneori şi eu îmi ies din fire şi încep să condamn anumite lucruri sau chiar oameni, tocmai bazându-mă pe priorităţile mele din viaţă şi nu pe ceea ce înseamnă VIAŢA. Ce înseamnă ea? În primul rând dragoste. Încă de mici mulţi dintre noi au privilegiul de a se bucura de acest sentiment, oferit de părinţi şi rude. Creştem înconjuraţi de puritatea acelui sentiment hrănit din reacţii adevărate. Pe parcursul vieţii însă, trebuie să recunoaştem că societatea ne înrăieşte şi ne face să pierdem treptat acea parte din noi, care ne poate dărui adevăratele emoţii valoroase. Spre exemplu, de ce nu mai trăim la fel sărbătorile, aşa cum le vedeam în copilărie? Societatea ne învaţă că nu e bine să ne exprimăm emoţiile, că a fi emotiv este un semn de micime. Oare? Uneori oamenii ajung să vadă în ceilalţi părţi din ei şi nu pot înţelege că s-ar putea să privească exact opusul a ceea ce sunt ei. Oare de asta unii oameni ajung să îi privească greşit pe alţii doar pentru că ei cunosc doar o parte a vieţii şi nu pot înţelege că un artist se poate dedica artei doar pentru a se bucura de ea, doar pentru a se întrupa în avatarurile personajelor pe care le crează, doar pentru a visa cât mai departe, doar pentru a se îndrăgosti iar şi iar de simbolurile din copilărie etc? În general, un om de artă, caută în primul rând beneficiile spirituale. Bineînţeles că nu putem nega faptul că banii sunt un factor important în viaţă. Din păcate suntem nevoiţi să depindem totuşi de ei. Este un lucru cert şi nu ar fi cazul să îl neg. Dar ce scriu eu aici? Gânduri... Probabil primitive pe alocuri. Dar vreau ca aceste gânduri să poarte în ele naivitatea pe care o ador la oamenii frumoşi, cei care ştiu să iubească necondiţionat. Şi încă o recomandare atât mie cât şi celorlalţi... Nu mai judecaţi fără să aveţi cunoştinţele necesare!

Să aveţi o zi cu mult soare în suflet, dragii mei!...