sâmbătă, 19 februarie 2022

Jocul din poiană


În poiana minunată
Stătea şi vorbea de zor
O fetiţă-mbujorată
Ţopăind într-un picior.

- Hai Lenuţo, zise fata
Către prietena ei,
Iar cauţi un joc de-a gata?
Născocim acum ce vrei!

Cu-o papuşă-n ceas de seară
Ţi-l aduc pe Harap Alb
Şi-apoi altfel va fi vara
În povestea de smarald!

- Cristinico, tu zici bine,
Jocul ăsta mi-ar plăcea!
Nu ştiu cine m-ar reţine,
Nici măcar o acadea!

Dar mi-a zis a mea bunică
Despre un frumos colind
Ce-l cânta când era mică,
Pe la case hoinărind.

- De-i aşa frumos colindul,
Te-aş ruga să mă înveţi!
Dau la schimb, mă bate gândul,
Urătura cu nămeţi.

- E ceva pentru cei mici?
- E fără asemănare,
La hotar de an de zici,
Cu mare îndemânare!

Casa-n care o rosteşti
Va avea belşug şi roade.
E la fel ca în poveşti
Şi în tainice balade.

Dar mai e de aşteptat
Până iarna va veni,
Frigul va sosi treptat
Şi fulgi va ademeni.

- Vai! Păpuşa mea oftează.
I-o fi dor de prinţul ei?!
Cristinico, cercetează
Să nu vină iarăşi zmei!

- Tu, Lenuţo, vezi de joacă,
Zmeii i-am învins de ieri!
Ia păpuşa şi-o îmbracă
Pentru balul de boieri.


Uite-aşa, în zi cu soare,
Zumzăiau două fetiţe,
Două zâne ursitoare
În rochiţe garofiţe.

Nu uita, copil cuminte,
Poate fi povestea mea,
Dar din câteva cuvinte
Poţi clădi povestea ta!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu