marți, 11 ianuarie 2011

Traista

O traistă fără de nimic
E lumea care plânge-un pic
Și se ascunde-n calendar
Cercând să fugă de amar
O traistă fără de nimic
E pasul mic

OAMENII ȘI SĂRBĂTORILE

Ce suntem oare noi oamenii? Unii avem chip de înger și suflet nergu, alții sunt sunt mai puțin norocoși fizic, dar pot fi foarte buni… Există și celelalte variante: frumos în tot ce ești și faci sau invers. Noi oamenii, suntem niște ființe plăpânde, fără prea multă forță față de tot ce ne înconjoară și, indiferent cât de încrezuți putem fi, trebuie să recunoaștem că suntem totuși atât de mici. Ne alintăm cu tot ce ne poate da viața sau ne luptăm și pentru ultima bucățică de pâine, cucerim sau pierdem, murim… Uneori ne dăm seama cât de importante pot fi anumite lucruri și mai ales câtă importanță poate avea acel cuvânt și sensul lui  « familie ». Noroc cu sărbătorile că ne mai amintim și noi de cei dragi (cei care încă o mai fac). Dacă n-ar fi ele, probabil ne-am închide în birourile noastre și am uita definitiv că existăm și putem respira un aer proaspăt într-o pădure. Și dacă tot am adus vorba de sărbători, voi încerca să vă descriu cam ce înseamnă unele sărbători în satul meu natal. Încă de prin anii nouăzeci au încercat intelectualii satului să facă demersuri ca sărbătorile sfinte să se țină pe stil nou. Au făcut mici planuri și au decis: « gata, noi primim cu uratul și semănatul pe stil nou, ceilalți să primească pe stil vechi ». Dar nici să-i clintești pe bătrâni din crezurile lor învechite, n-au vrut să adere la această idee subtilă și au ținut-o pe a lor. Copii, bucuria lor. Umblau pe la case și pe vechi și pe nou, de nu mai știau gospodinele când să se oprească din copt și primit urători. Apoi veniră anii cei grei de după nouăzeci, ideea cu sărbătorile pe nou pică definitiv, adică "de ce sa primesc eu de două ori cu uratul și semănatul, când baba Ileana de peste drum închide poarta și o deschide doar cand vrea ea ?" ( pe vechi ) . Ei, și uite așa, au rămas tinerii să facă tot după voia bătrânilor din sat , la fel se întâmplă prin toată țărișoara. Știți voi, acea țară parcă uitată de lume ? Sărbătorile se țin doar în case, afară totul pare pustiu. Ici colo se ițeste câte o lumină jucăușă prin sate și parcă cineva îți șoptește că totuși e sărbătoare. Globuri și brăduți pe străzi împodobiți?! Bineînțeles că nu! De unde? Lumea? Pare din ce în ce mai rea, probabil din cauza sărăciei. Copiii, abia așteaptă pachetul din Italia, parcă au uitat și ei de ce-i frumos și cum să se mai joace… sau poate nu, poate e doar iluzia a unui simplu trecător care ajunge foarte rar în acele locuri .

luni, 3 ianuarie 2011

Rămâi...

Ucis de chin și trai dement
Rămas-ai tu un eminent
În tot ce-ai scris și ai visat
Luceafar rece-mbălsămat

De stări astrale și priviri
Cu chinul când ziceai „rămâi”
Ai fost un veșnic ne-nțeles
Deși ai scris un simplu vers

Atât
Rămâi…








miercuri, 22 decembrie 2010

EVA








Cum a fost Eva defapt?
În imaginația pictorilor ea apare grasă sau slabă, cu părul scurt sau lung, frumoasă sau mai puțin frumoasă. Ideea esențială este că ea a fost prima femeie, deci ea reprezintă feminitatea însăși. Dacă astăzi putem întalni la o femeie și caractere feminine și caractere masculine, la Eva ar fi trebuit să întalnim FEMINITATEA ÎNTRUCHIPATĂ cu tot ce are ea mai frumos. În consecință , ea a fost femeia desăvarșită, cu toate farmecele ei. Urmașele Evei pot moșteni doar o parte din ce-a avut ea, deoarece aluatul copiilor are ceva și din Adam.




O femeie trebuie să aspire și să aibă cat mai mult din ce-a fost Eva.

Dar oare asta ce înseamnă ?

marți, 21 decembrie 2010

Adam și Eva, șarpele și mărul !




    


    O poveste despre păcatul originar care stă la baza umanității. Astăzi alergăm în căutare de mai bine, plangem și ne supărăm, o barfim pe Eva , femeia care l-a convins pe Adam să muște din acel măr, dar oare chiar a fost un rău atat de mare pentru noi ? Oare faptul că eu și tu existăm este un lucru atat de rău ? Din timpurile cele mai vechi blamăm femeia cu tot ce are ea. Cică ar fi prea vicleană și poate face mult rău dacă vrea. Mai există și acea zicala conform careia în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică. Cleopatra a fost condamnată pentru că a fost amanta lui Cezar , dar astfel a devenit o adevărată regina a Egiptului. Dacă fratele ei devenea faraon s-ar putea ca acea perioadă să nu mai fi rămas în istorie cu acele aventuri și cu frumoasa poveste de dragoste dintre Cleopatra și Marcus Antonius, povste care seamănă izbitor de mult cu Romeo și Julieta.
O femeie puternică are la bază un aluat identic cu cel al Evei. De ce tocmai Eva a fost aleasă să dea naștere, să dea viață? Oare nu ea a fost cea care a greșit cel mai mult stand la taclale cu șarpele? De ce tocmai pe ea a ales-o Dumnezeu sa dea viață și să fie în acel moment asemeni Lui ? Oare de ce ?
De-a lungul secolelor femeia a avut statuturi diferite, în unele tari a domnit , iar în altele a fost înjosită. Încă mai există țări unde femeia nu are drepturi depline. De ce oare ? Oare le e teamă bărbaților că mai multe drepturi pentru femei le-ar aduce lor un prejudiciu ? S-ar putea ca la baza acelor legi să stea defapt o lașitate ascunsă . Bărbații au putere fizică, femeile au putere psihică. Bărbații pot cuceri regate, femeile pot cuceri lumi interioare, etc., etc.




Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

luni, 20 decembrie 2010

AVATARURI, ADEVARURI SI MINCIUNI, RAUTATI ETC DESPRE ADAM SI EVA








AVATARURI, ADEVARURI SI MINCIUNI, RAUTATI, BARFE ETC DESPRE ADAM SI EVA





Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

marți, 2 noiembrie 2010

Surâsul ei


Surâsul tâu, fetiță mică
Dezgheață sufletul din mine
Surâsul tău, copilă dragă
Tresaltă sângele din vine
Cu puritatea ta treci munții
Și vizitezi codrul, și marea
Tu nici nu stii cât ești iubită
Esti ca și pâinea, ca și sarea