Refrene pentru oameni slabi

Şi... când scriu slabi, nu mă refer la aspectul fizic, ci la cel spiritual. Tot aud de ceva timp ”Nu plânge Ana” şi mă întreb: „Oare chiar ne place nouă, femeilor, să ne plângem de milă?” Până la urmă, cam la asta se referă acel cântec… De ce ne-am bucura pentru că unul care umblă aiurea se întoarce acasă? De ce nu i-am schimba iala? Avem un motiv anume să plângem după o persoană căreia nu îi mai pasă de durerea noastră? Bineee… poate să doară un pic la început, dar clar, o persoană puternică îşi va şterge lacrimile şi va privi spre viitor strategic.

Aici nu mă refer doar la femei. Nu numai bărbaţii înşeală, şi femeile schimbă peisajul destul de des. Refrenul mai sus amintit mi se pare amuzant şi… de plâns, dar nu în contextul cuvintelor exprimate de autor.

„la copii şi la nevastă”. Aşa, deci mai sunt şi copii?! Legile de azi protejează instituţia căsătoriei şi, mai ales, copiii. Încă un motiv în plus de a… nu plânge (prea mult, încât să scrii şi un cântec) după acel cineva. Până la urmă este vorba de o femeie puternică, este o MAMĂ. Ce poate fi mai frumos decât să concepi un copil, să îi dai viaţă şi să îl creşti?! Mama este o Dumnezeire minunată. Mama este o fiinţă puternică. Din păcate, uneori, în societate, importanţa ei este minimizată de oameni fără scrupule sau de femei uşuratice, care, doar pentru faptul că au avut timp şi au răsfoit nişte cărţi, dând copy-paste la câteva cuvinte, se cred emancipate. Poate că nici nu ar fi cazul să le enumerăm aici, pentru că acele păreri chiar nu contează. Sunt oameni fără valoare, care nu vor lăsa absolut nimic în urma lor. Învăţatul ca învăţatul, dar practica ne omoară. Bineînţeles că a fi mamă nu înseamnă doar să concepi şi să naşti un copil. E necesar să îi fii alături şi să îl creşti frumos. Revin la refrenul de mai sus. De ce să plângi după cineva căruia nu îi pasă de ce simţi tu, atât timp cât ai parte de ceva mult mai frumos, copiii? A se lua în considerare că este valabilă şi situaţia inversă. Nu generalizez subiectul la nivel de gen. Cred că am fi mult mai fericiţi dacă ne-am gândi la ce vrem noi cu adevărat şi nu ne-am plânge de milă, sau nu am acţiona din egoism.

E uşor să fii un om rău. Ia încearcă să fii bun şi vezi ce primeşti în schimb, şi cât poţi să rezişti!!!

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

Poveste

Once upon a time… a fost odată

O copiliță într-un mic ținut;

MOON domnea atunci în lumea toată

Și țesea zorii, ca pe-un azimuth.

Și-așa creștea fetița într-o zi,

Cât ceilalți se-nălțau cam în vreo trei;

Tot descântând steluțe, ea urzi,

Slove aldine în vechi clopoței.

Și… chicotind cu struna de major.

Și-a-nchipuit palatul de cleștar,

Că e obrazul unui acordor.

Visând eternitatea-ntr-un lăstar...

Once upon a time… a fost odată,

O copiliță într-un mic ținut

Cu povestea, dintr-un vis, brodată,

Universul MOON... dintr-un minut!

ETERNITATEA UNEI CLIPE

Ea îl privea ca pe o minune. Probabil s-a îndrăgostit de el înainte de a-l cunoaşte, era idealul pe care şi l-ar fi dorit oricând o femeie ca ea.
- Cum de am avut eu marele noroc să te întâlnesc în această viaţă? îl întrebă ea surâzând cu neîncredere. Vei mai fi aici şi peste ani?
Se pierdu în ochii lui, ochii cei mai frumoşi, ochi ce o priveau cu tandreţe, dorinţă şi protecţie. Ştia că poate avea, în sfârşit, încredere în bărbătul de lângă ea. Îi era teamă să se încreadă în acest sentiment, dar era atat de puternic şi real.
Peste ani el era tot lângă ea, acelaşi, ba chiar mai real, mai aproape, mai iubitor şi protector. Era zeul ei, UNICUL.

Astăzi am vorbit cu părinţii mei la telefon

Astăzi am vorbit cu părinţii mei la telefon. Mi-am dat seama, încă o dată, că timpul trece, şi eu nu am mai fost de mult timp pe acasă, la ei. Aşa sunt oamenii, se iau cu munca de zi cu zi, cu tot felul de probleme reale sau mai puţin reale, şi uită de lucrurile cu adevărat importante… sau le amână. Şi când te gândeşti că cei care ţin cu adevărat la tine sunt, în primul rând, membrii familiei (părinţii, fraţii, surorile, etc.). Ei au făcut sacrificii să creşti şi să lupţi cu toate provocările vieţii, ei nu au dormit nopţile gândindu-se la grijile tale, pe lângă grijile lor, ei te-au iubit şi te-au răsfăţat atunci când ai avut cu adevărat nevoie. Privesc în jur, asemeni unui spectator, uneori plictisit, alteori amuzat, cum lumea aruncă atât de uşor cuvinte preţioase care ar trebui să descrie dragostea în toate culorile ei şi îmi dau seama cât de sterpe au ajuns aceste cuvinte. Ele nu mai pot îngloba adevăratele sentimente. Ce înseamnă, cu adevărat, să ţii la o persoană? Să strigi în gura mare că îl/o vrei? Asta nu se numeşte iubire, este egoism şi posesivitate. Când te rupi de durere că nu poţi avea o persoană, intervine orgoliul şi alte interese. Vrei să ştii cum poate iubi o persoană cu ceva experienţă de viaţă? Întreabă-i trecutul, omul nu se schimbă! Iubirea este… iubire! Când ţii la o persoană, chiar ţii şi îţi pasă de fericirea ei. O vei lăsa să aleagă, dar vei încerca să îi fii alături, dacă face alegerile greşite. Iubirea nu înseamnă să fii, cu adevărat, prezent/ă în viaţa persoanei la care ţii. Poţi fi un bun prieten, tot aşa poţi şi ajuta, în caz de nevoie, fără să implori posesivitate. Poţi aduce un zâmbet pe buze când ea/el suferă sau… poţi, pur şi simplu… pleca. Veţi întreba poate: Păi cum să treci peste dorinţa de a avea? Dragii mei, dacă este să fie, va fi. Dacă persoana de care vă place este cu altcineva, din start nu aveţi ce căuta. Vă întreb: Cum aţi putea fi cu cineva, care zice aceeaşi poveste ţie şi altuia/alteia? Clar, aţi putea fi. Da! Dar în acest caz nu ar mai fi vorba de dragoste, ci de dorinţă, posesie, egoism, etc. Când vrei iubire, apoi… O VREI! În carne şi oase, cu trup şi suflet, să simţi vibraţiile în toate punctele trupului încins şi să ştii că ceea ce simţi tu, simte şi celălalt. Altfel, nu e decât un schimb de… idei. Dacă nu e să fie, pleci mai departe, în căutarea a ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Ochii care nu se văd se uită, sentimentele neîmpărtăşite dispar în neant, iar în lumea asta mare s-ar putea să întâlneşti şi acel suflet pereche, destinat ţie, cu trup şi suflet.

Fiecare alege ce vrea cu adevărat în viaţă: iluzii din minciuni frumoase, satisfacerea dorinţelor trupeşti sau dragoste. Poţi face atâtea şi atâtea lucruri frumoase alături de persoana la care ţii şi care îţi împărtăşeşte aceleaşi sentimente! Ideea este să ai norocul să o şi întâlneşti! Până atunci, bucură-te de dragostea celor apropiaţi, este pură şi necondiţionată!

O zi frumoasă să aveţi, cu mult soare în suflet şi lumină în minte!...

ÎNCREDEREA

Ce înseamnă încrederea? Prima impresie contează, dar faptele spun totul. Întâlneşti o persoană nouă în viaţa ta şi îi acorzi şansa de a avea încredere în ea. Depinde... de circumstanţe, dar… îi acorzi această şansă. Aşa se construiesc prieteniile, relaţiile, familiile. Uneori avem tendinţa de a ne crea, în imaginaţia noastră, o realitate paralelă, în care persoana din faţa noastră este aşa cum ne-am dori să fie. Creăm o hologramă şi riscăm să ne îmbătăm cu iluzii. Poţi trăi ani buni lângă o hologramă, sau poţi alege să te trezeşti la timp şi să vezi realitatea din faţa ta. Fiecare om caută acest lucru în persoanele apropiate sau în cele pe care şi-ar dori să le apropie. În cazul celor care au deja relaţii bine stabilite (familie, rude), încrederea trebuie cultivată şi PĂSTRATĂ. Am cunoscut familii fericite, care se bazează tocmai pe acest cult: încredere şi respect. Nu poţi fi fericit/ă lângă o persoană în care nu ai încredere. În momentul în care aceasta se pierde, înseamnă că se închide o uşă şi trebuie deschisă alta, pentru că încrederea se alocă mult mai uşor la început, dar nu oricine o mai poate reconstrui.

Să aveţi o zi frumoasa, cu mult soare în suflet şi lumină în minte!...

Pozele sunt cu titlu informativ. Se pot șterge la cerere și drept de autor.

CHANSON DE NE M’OUBLIE PAS

Iubirea ta, iubire absolută,

Pe-un piedestal, sculptat cu a ei vrajă,

M-a ridicat

Pe sunete de banjo-n risipire...

Când eu într-o volută

Umblam ca ielele în ceaţă

Culegând

Sufletul tău

Din roua dimineţii...

Timidă

Căutam cuvântul

În zborul de cocori

Sau libelule,

Iar şoapta să mi-o ducă

Pân’ la tine vântul,

Că-n viaţa mea

Ai fost şi eşti minune,

Că tu eşti valul,

Când eu sunt o mare

Şi amandoi suntem

Îmbrăţişare...

Iubirea ta, iubire absolută,

Pe-un piedestal, sculptat cu a ei vrajă,

M-a ridicat...

Şi-n abandon total, în DA,

Eu sunt

Parfumul florii

Sau

CHANSON DE NE M’OUBLIE PAS...

BÂRFA - Hic et nunc

Astăzi aş vrea să vorbesc despre bârfă. “Doar o vorbă să-ţi mai spun”, deoarece şi acest subiect este mult prea scărpinat şi n-aş vrea să îmi pierd mult timp abordându-l. Se spune că bârfa este tratament psihologic pentru unii. Dacă am citi studii în acest sens, am ajunge chiar să fim de acord cu această părere şi să bârfim necontenit doar de dragul de a fi mai… sănătoşi. Ce să zic? Puţină bârfă probabil nu strică niciodată, ideea este să fie… cu bun simţ. Până acum câţiva ani, credeam că bârfa înseamnă:

• Ce îşi povestesc babele duminica după slujbă;

• Cum îşi critică vecina nora, fata cea proaspăt căsătorită, povestind la jumătate de sat cât de neîndemânatică este în gospodărie;

• Poveştile de tot soiul spuse de bărbaţi, după prea multe pahare cu licoarea lui Bachus;

Lista ar fi lungă… Ideea este alta, am descoperit că mai exista un soi de bârfă. Cea în care cineva se laudă cu nişte cuceriri închipuite, de bun soi, doar ca să atragă soiuri mai uşor de cules. Dacă fata e urâţică, dar reuşeste să facă o partidă bună cu un băiat, sigur va atrage dintr-o bucată mai mulţi pretendenţi. De ce? Pentru că va stârni curiozitate. De ce a fost aleasă? Înseamnă că are ceva special. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu un băiat. Dacă va reuşi să convingă o fată frumoasă, pentru ca să iasă cu el de câteva ori, deja va fi privit cu destul interes. Cateodată, însă fapta este înlocuită cu bârfa. Mai exact, o persoană se poate lăuda cu anumite cuceriri închipuite, unei alte persoane, doar pentru a-i atrage atenţia. Să zicem că atât timp cât lucrurile rămân între ei, e doar o bârfă de prost gust… Dar ce ne facem dacă bârfa iese la iveală? Are toate şansele să iasă, deoarece întotdeauna te vei lăuda cu ceva de soi şi nu cu restul cuiva. Dar persoana pe care vrei să o cucereşti poate fi atât de flatată, că este considerată prioritară unui soi ales, încât nu se va putea abţine şi… va vorbi… Repercusiunile pot fi diverse (în funcţie de situaţie). Cert este că, un om, cu personalitate puternică, niciodată nu va apela la astfel de artificii. Vorbim de oamenii care se mulţumesc cu puţin şi tocmai de asta riscă să piardă teren în faţa altora, pe care nu au curajul nici să îi abordeze, de frică să nu fie refuzaţi. Şi atunci ce să facem?!... Chiar unica soluţie să fie bârfa? Las răspunsul, ca mingea în terenul vostru… verbal...

O zi frumoasă să aveţi, cu mult soare în suflet şi lumină în minte!...