Astăzi aş vrea să vorbesc despre bârfă. “Doar o vorbă să-ţi mai spun”, deoarece şi acest subiect este mult prea scărpinat şi n-aş vrea să îmi pierd mult timp abordându-l. Se spune că bârfa este tratament psihologic pentru unii. Dacă am citi studii în acest sens, am ajunge chiar să fim de acord cu această părere şi să bârfim necontenit doar de dragul de a fi mai… sănătoşi. Ce să zic? Puţină bârfă probabil nu strică niciodată, ideea este să fie… cu bun simţ. Până acum câţiva ani, credeam că bârfa înseamnă:
luni, 11 ianuarie 2021
“Doar o vorbă să-ţi mai spun”
luni, 14 septembrie 2020
Ziaristică sau pofta vine mancand
În lipsă de inspirație, și mă refer la adevărata plăcere a cititului, m-am abonat la cateva ziare de la Poșta Romană. Nu e marketing ci doar o informație care se presupune că ar trebui să releve faptul că au prețuri pentru toate buzunarele și o gamă variată din care poți să alegi. M-am gandit că... pofta vine mancand, iar răsfoitul îmi va mai “lumina” un pic zilele de weekend. Zis și făcut. Ziarul “Lumina de duminică” este unul religios, dar foarte bine proporționat. Toate aprecierile mele echipei care nu-ți bagă pe gat tot felul de informații care să te facă să dai bir cu fugiții atunci cand începi să citești ceva. Temele sunt abordate într-o manieră lejeră și conțin informații chiar folositoare legate inclusiv de artă, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Ziarul “Diamantul” pare a fi o adevărată comoară. Are articole atat de diversificate încat nu ai cum să nu te îndrăgostești de el după ce începi să-l răsfoiești. Conține articole de geografie, SF, istorie, sănătate, sprirituale, chiar și o secțiune de intregrame la final. Pentru cei cu pretenții literare, “Luceafărul de dimineață” sigur nu vă va dezamăgi.
Așa că, un ceai cu niște brioșe, și ziarul în față, parcă te și duce cu gandul la o casa de la țară, casă în care tu stai relaxat pe terasă și savurezi din plin frumusețea naturii cu tot ce te înconjoară. Bineînțeles, să nu uităm și de o muzică bună pe fundal. Poftă bună la citit!
vineri, 7 august 2020
SONET... CU TITLU DISOLUT
Se-nşiră-aşa, prin ceaţa aghiasmată,
Ei, muritori, cu aripile frânte
Şi nu mai au nimic de dinainte,
Doar amintiri de umbra de lopată...
Trec roiuri de altare-nveşmântate
Cu fir de-argint şi tiv suflat cu aur,
Coroanele mai au frunze de laur,
Cerşind un ultim gând de-angelitate
Şi în amurgul vremii toate-or trece
Un vierme va rămâne-n azimuth,
Înfulecând din hoiturile sece,
Cu-acelaşi gust, acelaşi conţinut
Şi n-o să scadă stiva asta rece
Cât timp va fi cu titlu disolut...
